Trăim o stare de anormalitate, o stare de haos parcă voit, parcă organizat. Când să zicem şi noi Bogda Prostea pentru că avem un guvern social democrat care are un program invidiat şi de inamicii săi, iată că diavolul îşi vara coadă, din nou, împărţind conducerea ţării în doi poli distincţi. Unul condus de preşedintele PSD, Dragnea, (care în timpul acestei veri toride care a născut parcă monştrii, în loc să stea acasă cuminte, să aibă grijă de partidul ce îl conduce, a plecat hai-hui prin lume, la pescuit chipurile, ştiind că sabia lui Damocles – adică a opoziţiei, atârnă deasupra lui), în loc deci să controleze partidul, a dat frâu liber celuilalt pol condus de premierul Tudose pe care (îl apreciam pentru puterea sa de muncă), dar îl aprecia se vede şi preşedintele Iohannis profitând de nişte convorbiri cu premierul, l-a atras de partea lui, născându-se astfel situaţia de talmeş-balmeş pe care o ştim cu toţii. Starea de nelinişte care s-a creat în România a supărat pe toţi românii cinstiţi, ţinându-i încordaţi o noapte întreagă. Până la urmă s-a convenit (s-a impus adică) demisia miniştrilor aşa zişi penali. Numai ministrul relaţiilor cu parlamentul a rămas în guvern, el asigurând alianţa PSD cu ALDE. Spunea Horaţiu (65 – 8 ien): “De ce nu mai e nimeni mulţumit/De soarta sau întâmplarea sau vremea i-au menit!”. Dar românii sunt deştepţi şi au înţeles că principalul duşman al liniştii este Iohannis. Şi cum spunea marele Lincoln: “Poţi înşela o vreme întregul popor, poţi înşela mereu o parte a lui, dar nu poţi înşela tot timpul tot poporul”, aşa că atenţie Dl. Preşedinte, că poporul nu a uitat cum în această vară clocotitoare aţi ieşit în fruntea demonstranţilor îndemnând la lupta împotriva statului de drept, aşa că nu mai încingeţi spiritele până la evaporare că se evaporă şi puţină apropiere ce o aveţi pentru români. Iar dumneavoastră alegătorilor, aveţi speranţa că noul guvern remaniat îşi va îndeplini menirea ce i s-a dat. PS: Victor Barbu scria în Agerul nr 129 din 2002: “Mântuirea prin memorie în anii care vor urma e tactică cea mai îndrăzneaţă de a rezistă acestor vremuri, este folosirea supravieţuirii”.
Gh.Rădulescu
