Să recunoaştem, bizara afirmaţie a încă preşedintelui Traian Băsescu că i-ar fi oferit preşedintelui PSD, Victor Ponta, şansa de a fi prim ministru al României imediat după demisia preaiubitului lider al PDL din funcţie, Emil Boc, şi a cabinetului Boc, al nu ştim câtălea, este cusută cu aţă albă. Prea uşor joacă teatru preşedintele-jucător, care trece de la o stare la alta cât ai zice peşte.
Tot el afirmase, nu odată, că, atâta timp cât va fi preşedinte, Victor Ponta nu va fi nominalizat la funcţia de prim ministru. Şi apoi, ne mai aruncase şi alte diversiuni. Nu ar fi la prima de acest gen. Plus, vezi Doamne, n-a luat măsura demiterii lui Emil Boc aşa dintr-o dată. Ne aburise că încă de prin luna decembrie cei doi ar fi convenit şi-l aleseseră împreună pe „independentul” spion Mihai Răzvan Ungureanu ca urmaş al cabinetelor Boc 1-6. Jignirile preşedintelui Traian Băsescu la adresa „imaturului” Victor Ponta sunt vechi, iar unele dintre ele nu le suportă nici hârtia. Şi, uite-aşa, dintr-o dată i se şterseseră cu buretele toate păcatele inventate sau nu. Nici duminică n-a fost decât un atac puternic la adresa copreşedintelui USL, Victor Ponta. Pe care l-ar dori sacrificat şi întărâtat atât cu Crin Antonescu, preşedintele PNL şi copreşedinte al USL, dar şi cu actualul prim ministru Mihai Răzvan Ungureanu. Atacurile nu-s o noutate, iar „dezvăluirili”, ca să ne exprimăm în limbajul răposatului Nicolae Ceauşescu, sunt etichetate în fel şi chip. Fie diversiune, fie cacealma, oricum numai adevăr nu. Chiar dacă s-au aruncat pe piaţă şi nişte stenograme pretins reale. Deşi n-ar fi prima dată când şi stenogramele sunt pure făcături. Să le zicem halucinaţii mie, unul, mi s-ar părea mai aproape de adevăr. Un adevăr de care PDL-ul şi creatorul lui – Traian Băsescu – fug ca dracul de tămâie. Hai să zicem că ar fi purul adevăr, preluând metoda reducerii la absurd din matematică. Una ce se bazează pe logică. Numai că strada şi Opoziţia, separat, cereau acelaşi lucru: „Jos Băsescu!”, „Jos Guvernul” şi „Alegeri anticipate!” La care Opoziţia mai dorea şi încă mai solicită demisia Robertei Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor. Iar ipotetica numire n-ar fi rezolvat de nici un fel doleanţele protestatarilor şi ale Opoziţiei! Cum am da-o, nu se leagă. Şi apoi, de ce s-a aşteptat atâta timp? De la unul care minte fără să clipească ne putem aştepta la orice. Ca şi atunci când clipeşte cu ochiul acela cu defect congenital. N-o fi şi amnezia tot o moştenire de familie? Cum să le dai crezare unor Emil Boc ori Sever Voinescu-Cotoi, oameni politici cunoscuţi şi recunoscuţi pentru slugărnicia greţoasă ce o dovedesc zi de zi faţă de mâna care-i hrăneşte? Şi ca diversiune este tot o ştire de doi lei, ce dă de gândit dacă omul care-a lansat-o este serios. Şi cu analizele medicale la zi. Îndoi-m-aş! Chiar şi cu stenogramele contrafăcute în faţă. Problemele reale ale României şi ale cetăţenilor români sunt cu totul altele. Nu halucinaţiile amnezice şi balivernele liderilor portocalii!
Ion Predoşanu
