Guvernul la ora de dirigenţie

171
Ceva pare că se întâmplă în marele partid al Primului Ministru, al Primului om al ţării pentru prima dată, după revoluţie ales de două ori la rând în primul scaun al Statului. După cum se observă, cel puţin în această primă parte a anului 2010, planeta ne dă nişte semne ciudate – ba cutremure, ba inundaţii, ba erupţii, iar dacă-i punem şi pe oameni la socoteală, ca fiind parte integrantă a Terrei, putem spune ca şi în planul sociosferei treburile nu stau mai bine, a se vedea aici zgâlţâirea mondială a economiei.

Dar se pot observa destul de bine astfel de semne şi la nivel individual, fiinţele umane, în muşuroaiele lor, par mai agitate, mai fără înţelegere unele faţă de altele. Însă concluzia acesta nu are un enunţ insolit, neînţelegerile dintre oameni, fie la nivel comunitar, fie la nivel interstatal, există de când lumea, de când s-a început scrierea istoriei.

Iată că, nu mai departe decât zilele acestea, în arealul politic românesc, după cutremurele, mai mici sau mai mari, produse PSD şi PNL, Partidul Democrat Liberal, care se tot anunţa ca monolit, dă semne de mişcări ale faliilor, cele strunite până acum cu mare dibăcie. Iată, prin urmare, că puterea erodează şi psihic acţionând şi asupra mentalului colectiv dintr-o formaţiune politică. Nu îl voi numi „Zeus” asa cum i s-a mai spus, ci „lovitorul de oase”, supranumit astfel tocmai de unul dintre locotenenţii săi, mai mare peste transporturi acum, Preşedintele Băsescu şi-a convocat numitul guvern la o oră de dirigenţie, unde şeful clasei este posibil să aibă parte de ceva coji de nucă şi de muştruluiri pentru că citându-l pe Berceanu, Don’ Căpitan „atunci când vrea să atragă atenţia, dă la oase, aşa, dă greu, şi ne-a trimis o torpilă”. Ca să facem puţin haz de necaz guvernanţii vor ajunge din lac în deal, după întrunirea programata la Vila Lac urmând aleile de la Cotroceni. Păi dacă vine vorba de torpilări, ce să mai spună cei care în fiecare zi se trezesc mereu pe linia frontului de existenţă, fiind atacaţi ba de pierderea locurilor de muncă, ba de împuţinarea salariilor, ori de pensii prea mici pentru mulţi, ori de nesiguranţa din educaţia copiilor unde de ani buni se lucrează pe un câmp minat.
Din păcate supărările domnului Preşedinte pot să fie doar un foc de paie, aşa ca să se vadă oleacă la televizor, nişte efecte pirotehnice pentru speranţele maselor, sau pentru ceva remanieri induse de probabilitatea accederii la guvernare a altor partide, pentru că acesta-i adevărul – mare este gradina cu surprize a Primului om al ţării. Unde mai punem că se apropie şi examenul cel greu din PDL, unde profesorul are un cuvânt greu de spus, iar elevii săi sunt cam în afara subiectului ce-i interesează şi afectează pe români la această oră. Nu vă faceţi probleme însă, puţină cenuşă peste creştetele ministeriabililor, că tot este din belşug acum în atmosferă, ceva retorice declaraţii de presă şi o luăm de la capăt. Va mai curge ceva apă pe Dâmboviţa şi pe Jiu până vom videanu noi ceva schimbări de profunzime în stilurile de a conduce această ţară.
Gheorghe Munteanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here