Să începem cu o veste relativ bună. De ieri, măcar, avem un Buget de stat pe anul 2013. În sfârşit, s-a pritocit şi există. Chiar dacă analistul economic Ilie Şerbănescu are dreptate şi atunci când susţine influenţa nefastă asupra sa a Bugetelor pe 2010, 2011 şi 2012. La cele, aş mai adăuga eu, obligaţia ce decurge din obligaţiile faţă de FMI în urma nesănătosului împrumut de 20 miliarde euro, bani volatilizaţi fără efecte interne şi, mai ales, fără crearea de locuri de muncă.
Realist, primul ministru Victor Ponta a spus, cu maximă sinceritate, că: „Nu este un buget perfect, dar este cel mai bun pe care-l putea avea azi”. Dea Domnul ca Guvernul să se ţină de el!
*
N-aş putea afirma că m-a impresionat până la lacrimi declaraţiile Guvernatorului Traian Băsescu făcute pe Aeroportul Internaţional “Henri Coandă” – Otopeni, la plecarea sa către reuniunea şefilor de stat, ceea ce el nu este după Constituţie şi, mai ales, după referendumul la care 7,4 milioane de votanţi au cerut demiterea sa. O mică bucurie, Elena Udrea nu l-a însoţit nici măcar la avion. Cum se petrecea, pe vremuri demult apuse, cu Nicolae Ceauşescu. Om grijuliu cu propria-i ţară şi nevastă, pe ultima luând-o foarte adesea cu el. Dar sigur, Ceauşescu I avea România în suflet. Orice s-ar zice.
Că ţara noastră nu scapă, de-a lungul istoriei sale zbuzciumate, de Elene. Una mai Lupească decât alta. Am amintit-o, se înţelege, pe Elena Lupescu, iubirea altui dictator – Carol al II-lea, cel care măcar avea drag de Cultură şi poate chiar de popor. Doar el înfiinţase şi Cercetaşii româniei, dar şi Fundaţiile Regale. De unde-i plătea pe cărtureştii săi. Legal. Nu ca acum, în mileniul III, cu încălcarea legilor statului, ca pe vremea lui Horia Roman Patapievici, ţârcovnicul lui Traian Băsescu. Din cei vreo 7 ani la cârma ICR-ului, HRP-ul a cadorisit familia Cărturescului – Mircea şi soaţa legală -, numai în anul 2011 cu 1,6 milioane de euro. Prin burse aiurea şi traduceri cu ghiotura de parcă alţi scriitori mai importanţi n-ar fi existat în literatura română.
Nu-şi are rostul înşiruirea tuturor punctelor de pe ordinea de zi a Comisiei Europene. Chit că pe noi ne interesează al treilea subiect – extrem de important al României – care este cadrul financiar multianual în perioada 2014-2020. Iar ca miză de primă mână – recunoscută şi de Guvernatorul călător la Înalta Poartă de la Bruxelles – ar fi ca din fundurile alocate să putem folosi o anumită sumă, şi dacă dă Domnul cât mai mare, pentru dezvoltarea sistemului de irigaţii. Cel mai necesar agriculturii pe timp de secetă. Ei bine, prognozele până prin 2030 susţin că solicitarea pieţei europene şi mondiale pentruz alimente va creşte exponeţial, cu aproximativ 30%. Va fi, deci, esenţial ca România să-şi dezvolte agricultura. Adică, să ţină pasul cu această evoluţie. Întrucat dat pe brazdă, Guvernatorul României, Traian Băsescu, folosind pluralul majestăţii, a zis: “Vom încerca şi o soluţie cât mai bună pentru România”. Iată că, încet-încet, a început să grăiască şi de Reomânia. Numai de s-ar ţine de promisiuni!
Ion Predoşanu
