Biruinţa şi utilitatea gureşului Crin Antonescu sunt incerte. Acest hipersomnic cu ţâfnele lui infantile se aliniază unor neizbutite comedii. Prin tot ce trăncăne, şeful liberalilor nu poate fi de folos nici altora, nici lui, nu aduce bine nimănui.
Orgolii hilare, încrâncenări bolnăvicioase, ifose patetice, logoree iraţională definesc personalitatea neizbutită a lui Crin Antonescu. Infatuat şi pătimaş din fire este acest trufaş politician. Ca urmare am convingerea că PNL se află în faţa unui sacrificiu cu folos incert, ba chiar păgubos.
Cred că politicienii şi mass-media s-au cam grăbit să interpreteze ca rezolvată problema candidaturii PSD-PC-UNPR la preşedinţie, după declaraţia premierului Victor Ponta la Congresul PC şi la lansarea candidaţilor la europarlamentare. Ştim că acesta a declarat că, dacă partidele alianţei îl vor susţine, va candida. Afirmaţia a venit, însă, în contextul în care premierul Victor Ponta precizase că încă nu consideră pierdut capitolul USL, aşteptând rezultatele alegerilor europarlamentare, care are putea determina PNL să revină de facto la Uniunea Social Liberală la toate nivelurile, nu doar în colaborarea care continuă în majoritatea judeţelor. Actualul şi persuasivul J. W.Ghoete caligrafia adevărul devenit peremptoriu: „Răbdarea orice nod deznoadă”. Răbdarea fortifică puterile şi catalizează isprăvile onorante ale omului, dă tăria să înduri greutăţile din viaţă şi să nu laşi ca toanele şi farafastâcurile neghioabe să iasă la iveală ca gunoaiele la inundaţii. „Răbdarea este arta de a spera”-rostea moralistul francez Luc De Clapiers Vauvenargues.
În tabăra PNL se limpezeşte deja o strategie de campanie electorală prezidenţială:desemnarea tandemului Crin Antonescu preşedinte şi a lui Klaus Iohannis premier. Problema este că gureşul şi arţăgosul Crin Antonescu se zbate, logoreic, într-un con de umbră, creat de perfida sa poziţionare, cu arme şi bagaje, în jungla antiromânească a moşierului de Nana, neica Băselu. Zi de zi, logoreicul Crin scorneşte invective grobiene împotriva lui V. Ponta, D. Constantin, G. Oprea şi a guvernului, respectiv a alianţei PSD-PC-UNPR. Încercarea sa de a ademeni şi obţine voturile electoratului legat de farsorul Băse l-a pus în situaţia de a se obţine de la comentarii faţă de derapajele circarului Băse şi utilizarea faţă de Victor Ponta a unor termeni împrumutaţi din arsenalul vaporeanului. Chiar mai mult, Crin Antonescu declară sus şi tare, ca un precar, că va ataca în mod sigur Guvernul, înaintea europarlamentarelor, cu o moţiune de cenzură:se va găsi o temă „bună”… şi pertinentă pentru a-l azvârli peste bord mai întâi pe gureşul Crin şi oleacă mai târziu pe mentorul său, neica Băselu.
Din searbăda şi redundanta logoree zilnic tulnicată de perturbatorul Crin Antonescu poate fi decupată o complexă dilemă pentru PNL. Liberalii trebuie să ia în seamă şi să gândească bine capcana pe care le-ar putea-o întinde parşivul Băse. Acest şiret pompează simultan în PMP, care nu are, însă, niciun lider de Doamne-ajută. Nuţa din Pleşcoi, recent coborâtă cu paraşuta în admiraţia delirantului circar, nu poate fi considerată drept o persoană care să se bucure de mare respect în faţa electoratului, cred însă că ar fi bună ca paznic la depozitul de paraşute(are balta peşte), grajdurile de cai ori şcoala de scafandri. Vicleanul Băse ţine în şah şi PDL, căruia îi arată pisica Bulă-Boc, şi partiduleţul scump parfumatului şi hrănitului M.R. Ungureanu. Eu am convingerea că MRU după ce a mâncat vacă împăiată şi a făcut curte porcului cu paiul în gură e cel mai nimerit să ocupe tronul de la Cotroceni. Hai MRU, nu te lăsa că scapătă soarele!! Pentru derută, bufonul Hă-hă-ilă are şi alte nume în buzunarul de la ceas. Şi mai apare o dilemă:vor fi dispuşi, oare, toţi politicienii acestor partide să rămână mereu la remorca lui Traian Băsescu, să-şi terfelească demnitatea, ori se vor gândi, fie şi în ceasul al doisprăzecelea, să-şi facă un drum propriu şi să se descotorisească de satana? În această variantă, ar fi posibil ca aceste partiduleţe să realizeze alianţe de altă factură decât cele pe care le visează Zeus-Băse, alianţe care să poată fi de folos PNL, dar şi invers, să-i dăuneze. Pavelescu, Neamţu nu dorm, sunt puşi pe fapte mari!!
Dovedind deplină încredere în virtuţile intelectuale, acţionale şi pragmatice ale lui Victor Ponta cele trei partide l-au anunţat pe destoinicul premier candidatul lor la preşedinţie. Ce frumoasă este această „solidaritate”. Este pilduitor acest început de campanie electorală… europarlamentară. Reţinem, totuşi, că anunţul lui Victor Ponta că admite să candideze la preşedinţie dacă PSD, PC şi UNPR i-o vor cere, nu înseamnă, nicidecum, fapt împlinit, ci mai degrabă o formulă menită să liniştească nerăbdarea electoratului fidel, care ar dori să afle exact care va fi tandemul Preşedinţie-Guvern. Am sentimentul că tot în acest fel ar putea fi hermeneutizată şi intens-repetata întărire a lui V. Ponta că încă nu consideră abandonat proiectul USL, elaborare la care Crin Antonescu se uită cu dosul.
USL înseamnă ceva mai mult decât poziţionarea partidelor politice româneşti la Preşedinţie şi Guvern. Alegerile europarlamentare- cărora românii nu le acordă decât o minimă importanţă, urmărind doar interesele interne şi de grup- reprezintă şi o posibilă nouă poziţionare şi adecvare a României în UE. Dacă social-democraţii vor obţine majoritatea în parlamentul UE, în defavoarea popularilor, este posibil să fie definitiv abandonată politica de austeritate impusă de cei din urmă, îndeosebi prin politica Germaniei, iar Europa să treacă la dezvoltare prin reindustrializare şi consum, ceea ce ar însemna, în ultimă instanţă, strângerea legăturilor dintre social-democraţii şi liberalii din ALDE. Vor putea oare, în aceseastă perspectivă dilematicii liberali români, să se poziţioneze în opoziţie faţă de colegii lor europeni? E foarte posibil ca aşa cum vântură de-o vreme, liberalii români pot fi în stare să repete figura PD, Băse-Macovei şi să treacă la populari? Dacă ar obţine un scor bun la europarlamentare, poate că ai noştri liberali, conduşi de gureşul Crin Antonescu, ar avea un alibi pentru a negocia cu popularii europeni. Sunt însă de soluţionat două mari probleme. Prima este de ordin intern:capacitatea organizaţiilor teritoriale ale PNL de a mobiliza electoratul nehotărât. Cealaltă, şi mai neguroasă:dacă popularii nu obţin suficiente locuri la europarlamentare(precum se simte), zdroaba liberalilor români este absolut inutilă. Eu cred că ţâfnosul Crin Antonescu uită că civilizaţia se dăltuieşte prin apropierea oamenilor. Politica şi morala care separă interesele noastre de acelea ale asociaţilor noştri este falsă şi absurdă, sterilă şi păguboasă.
Prof. univ. dr. Grigore Drondoe
