Vrem, nu vrem suntem o ţară de poeţi. Că, n-aşa, tot românul s-a născut poet. Prin anii ‘50, elevul Vasile Blendea, dintr-a şaptea, ca omuleţ silitor şi plin de talent, fu rugat de profesorul Ion Blendea-Cocoriţă, să scrie un text de brigadă. În versuri. Să-i înfiereze pe ciocoi, pe burghezi, deşi din ăştia nu prea erau prin Peştişani, da chiaburi se mai găseau.
I-a criticat şi pe cei ce nu-şi dau cotele la stat. Proful de română Ion Blendea îndeplinea şi funcţia benevolă, dar obligatorie, de director de Cămin Cultural. Fu chemat la Secu să dea samă că de ce nu s-a „reliefat” şi rolul partidului. În rest, textul şi spectacolul plăcuseră. I s-a cerut, insistent, să divulge numele autorului textului. Ceea ce, spre cinstea lui, profesorul Ion Blendea n-a vrut în ruptul capului.
Regretatul Sile Blendea-Făsui apucase să publice poezii, mai târziu, ajutat de Petru Comarnescu, şi-n revista Iaşiul literar. Talent oral, precum Petre Ţuţea, hâtrul de Sile era poetul satului. Mai mult, singur se autointitula, în glumă, precum un mare poet şi jurnalist, că a scos revista „Cioaca”, ce apărea în patru pagini şi 16 erate.
L-am evocat acum, dar şi în două ediţii ale Simpozioanelor Naţionale „Vasile Blendea” la Peştişani, locul lui de baştină, unde-a fost elev şi pedagog al Şcolii de Meserii. Un admirator al lui, peste ani, este Gheorghe Nicolcioiu-Nixon, grafician de excepţie dar şi poet sensibil, despre care-a mai scris în Gorjeanul şi colaboratorul nostru drag I.D. Sicore. Care-i fusese mentor la cenaclul „Ion Minulescu” al Uzinelor Sadu. Ei bine, ieri dimineaţă, la o cafea, pe terasa barului lui Ionel Purec, poetul satului mi-a citit un proaspăt manuscris. Pe care nu vrea să-l semneze. Aşa că-l dăm anonim. Este, după cum veţi constata, o versificare a situaţiei post-electorale din comuna al cărei prim-poet e. Sună cam aşa: „La Peştişani, campania electorală 2012 s-a încheiat/ comentariile au continuat/ Brădicenii au votat primarul,/ fiindcă le-a vândut lacurile şi Dispensarul,/ Florin Pavel a respirat uşurat,/ a doua zi pe-nserat,/ Cheful s-a organizat/ În Nucet la Câmpul Mare,/ A fost mare sărbătoare/ Numai hore populare/ Vinuri, bere şi grătare/ Puiu lu’ Tică Tanu era supărat/ Că Nicu n-a câştigat/ De necaz s-a îmbătat/ La toată lumea a dat(de băut, n.n.)/ Acum zace la pat,/ O persoană din DNA Gorj a afirmat:/ Peste o lună de zile, la 12 iulie 2012, la Peştişani, se va desfăşura un al doilea tur de scrutin, / Pentru că Primarul F. Pavel va fi arestat, judecat şi condamnat, având 7(şapte) dosare penale”.
N-am vrut „să-l bag la apă” pe autorul versurilor, dar el îmbină versul cu rimă cu versul alb, spre final, şi fiind o operă de ficţiune nu va fi dat în judecată. Iar primarului Florin Pavel, cum i-o fi norocul. În fond, după faptă şi răsplată. N-aşa?
Gorjul a dat ţării şi poeziei româneşti mai multe nume. De la Hobiţa a fost, în primul rând, poetul într-ale artei dar şi ale cuvântului scris – aforisticul sculptor C. Brâncuşi, dar şi Poetul Erou Ion Gheorghe Anghliţoiu, decedat la Stalingrad, la Cotul Donului, în 1942, autor a trei volume de versuri la nici 29 de ani, despre care scriitorul Ion Mocioi a editat anul trecut o monografie. Numai eu cunosc vreo doi-trei poeţi la Peştişani, profesorul Vasile Secotă şi Luminiţa Berculescu fiind doar doi dintre ei. La Brădiceni, Uliţa Morii a dat vreo cinci poeţi, începând cu poetul prozator Nicolae Al Lupului, Ion Căpruciu, Ion Popescu-Brădiceni, Silviu Doinaş Popescu şi Mircea Liviu Goga, de la Radio Oltenia Craiova.
Ion Predoşanu
