Motto:
”Eroi au fost, eroi sunt încă
Și-or fi în neamul românesc !
Căci rupți sunt ca din tare stâncă
Românii orișiunde cresc…
………………………………..
Și din așa părinți de seamă
În veci s-or naște luptători,
Ce pentru patria lor mamă
Vor fi mereru învingători.”
Versuri de Ioan Nenițescu, muzica, Ionel G Brătianu.
Stăpâniți de un sentiment de profundă înfrigurare, de un arsenal de emoții, încercăm să încropim câteva slove de foc despre cartea apărută recent la Editura Măiastra, o carte prin care Prof. Dr. Ana-Daria Ionescu-Haidău îl omagiază pe fratele său, sublocotenent-erou, Grigore-Cătălin Haidău, răpus de gloanțe, care n-au avut loc în altă parte decât în corpul său, în acel Decembrie de foc, din 1989.
Să ne gândim la marea durere, fără margini, pricinuită părinților și apropiaților familiei de sinistra veste, apărută ca o lovitură de trăznet, chiar în ajunul uneia dintre cele mai mari sărbători creștine, nașterea Domnului nostru Isus Hristos. Nu putea fi o năpastă mai mare ca aceasta !.
Nimic nu poate fi mai dureros pentru o mamă care a purtat în pântece cu atâta dragoste și cu atâta fericire rodul unei iubiri, nutrind speranțe și gânduri nobile pentru cel care avea să fie odrăslit!…
Cartea cu titlul ,,Sublocotenent Haidău Grigore-Cătălin” a apărut în condiții grafice deosebite, atât în grafica exterioară, a coperților, cât și în grafica interioară, toate realizate prin harul unei familii dedicate artelor plastice și artei cuvântului, o familie din care se simte absența pentru totdeauna a celui care a urmat o carieră militară, dar și nelipsit și de aptitudini artistice, Grigore-Cătălin Haidău. E bine să amintim și de talentul și dăruirea celei care semnează tehnoredactarea cărții, distinsa doamnă Rodica Teiși.
Cartea se bucură de cele două prezentări ale unor intelectuali cunoscuți în Gorj, o prefață de Conferențiar Dr. Ion Popescu-Brădiceni și o postfață de Ion Trăncău.
Câtă dreptate avea stihuitorul impresionist, austriac, Rainer Maria Rilke, dând curs versurior!: ,,Mare e moartea,/ peste măsură,/ Suntem ai ei/ cu râsul în gură./ Când arzătoare viața/ ne-o credeam în toi,/ Moartea, în miezul ființei, plânge în noi ”.
Nimic nu e mai potrivit ca acel motto așezat în fruntea cărții: ,,Trăind ca un vultur,/ Hrănindu-mă cu cer..” Prima parte a cărții, ,,Doruri frânte”, cuprinde versuri de Grigore-Cătălin Haidău. ,,Vulturul” și ,,Cerul” din motto sunt niște motive din lirica poetului, intrat pe nedrept și pretimpuriu în împărăția lui Hades.
Vulturul, rege al păsărilor, este un simbol plurivalent, cu încărcătură istorică și mitică, este o emblemă a căpeteniilor războinice, o emblemă imperială, de asemenea, un simbol al dualității cer-pământ. Aripile lui desfăcute evocă brațele crucii. Figurat, sugerează vitejia, curajul și măreția celor care îmbrățișază cariera militară, dar și zborul spre înălțimi din lirica lui Cătălin. Unui militar îi trebuie ochi de vultur, o privire ageră, pătrunzătoare, dar și agilitatea acestei păsări care privește fără teamă soarele în față. Poate fi și un simbol al contemplării, în același timp, figura simbolică reprezentată de vultur se află pe stema țării, așezată pe galbenul drapelului de pe prima copertă a cărții.
Lirica lui Cătălin este înțesată de elanuri adolescentine, este invadată de aspecte romantice și expresioniste, cu accente frenetice.
Lumea interioară a poetului meteoric este pătrunsă de întregul macrounivers, cu elementele sale celeste: soarele, cerul, stelele, luna, toate surse de lumină, în același timp, simboluri ale spiritualității, ale setei de cunoaștere. Soarele, ”ochiul lumii”, este izvorul luminii, al căldurii și al vieții. Viața fără soare este imposibilă. Ciclul solar exprimă alternanța viață–moarte-renaștere. În poezia lui apare și dualitatea soare-lună. Soarele reprezintă cunoașterea intuitivă, imediată, pe când luna , o cunoaștere prin reflectare. Dualitatea soare-lună reprezintă și alternanța zi-noapte, lumină-întuneric, viață-moarte. Toate acestea pun în evidență setea de cunoaștere a poetului adolescent, dornic de o iubire bazată pe candoare, inocență, franchețe, din păcate, destul de rare la adolescenții de azi.
Citind și recitind versurile sale, nelipsite de sclipiri poetice, ne dăm seama că cel dăruit de mama sa și de tatăl său cu darul cuvântului rostit și orânduit în ,,cuvinte chiar și nepotrivite”, semn al modernismului, se află permanent stăpânit de extaz, de exuberanță, de exultare. Este adolescentul prins în ”hora nebună a vieții”.
Fără să vrem, ne duce cu gândul la unele versuri din poezia lui Lucian Blaga: ,,Pământule, dă-mi aripi,/ săgeată vreau să fiu să spintec nemărginirea, / să nu mai văd în preajmă decât cer,/ deasupra cer,/ și cer sub mine-/ și – aprins în valuri de lumină/ să joc / străfulgerat de-avânturi nemaipomenite”.
Pe alocuri, întrezărim și versuri bântuite, parcă, de o premoniție, trecând brusc de la ,,Speranță”, la ,,Deznădeje”: ,,O viață am și de voi vrea/ voi fi și sfânt !/ Foc și scrum în inimă acum./ Mai e un pic până la nimic. / Și tot ce zbura și se mânca./ Acum uneltește împotriva mea.”
Considerăm că poezia ,,Perpetuum mobile” suscită o mai mare atenție din partea lectorului, pentru mesajele transmise. Întâlnim versuri mai presus de vârsta sa. Unele capătă o tonalitate sceptică, bacoviană: ,,.. așa de departe răsăritul !/ Un saxofon se aude de pe strada întunecată/ cântând același jalnic jazz din fiecare noapte./ A răgușit de atâta amar de vreme/ de când îi tot jelește pe cei care își caută iluziile pierdute.”
În ultimele versuri ale poeziei, poetul trăiește unele presentimente sumbre: ,,E miezul nopții și se trece într-un NOU AN./ Sunt fericiți cei care își mai pot spune ,,La mulți ani !”, dar nu sunt din lumea lor/ La mulți ani tuturor…./ dar, oare cei goi, ani mulți vor sau lumină ?”.
Partea a doua cuprinde ,,Destăinuiri” ale unor colegi și ale unor comandanți. Cu talent literar, un coleg vorbește despre cariera militară a lui Cătălin și despre împrejurările în care s-a petrecut tragedia: ,,Cei patru ani de liceu (Liceul Militar ,,Tudor Vladimirescu” din Craiova) au fost parcurși în mod cadențat. Învăța foarte bine, juca handbal în echipa liceului, scria deja versuri și cânta la flaut. În plus s-a dovedit și un bun dansator”.
,,- Acoperiți-mă cu foc!. Eu intru în luptă! – erau ultimele cuvinte rostite ale eroului Grigore-Cătălin Haidău, împușcat în cap, în noaptea de 23/24 decembrie 1989. Impresionantă este prezentarea colonelului prof. Dr. Ioan Vlad de la Academia Forțelor Aeriene ,,Henri Coandă”, Brașov – 6 iunie, 2002. După ce face referiri cu privire la strămoșii eroului Grigore-Cătălin Haidău, întreprinde o istorie a eroismului unor personalități gorjene, amintind și de Eroina de la Jiu, Ecaterina Teodoroiu, o Jeanne d, Arc a Carpaților. Având în vedere omonimia de nume, se ajunge la sintagma ,,de la Cătălina(derivat popular de la Ecaterina) la Cătălin”. De la ,,Înainte, băieți !, nu vă lăsați, sunteți cu mine!”, ultimele cuvinte ale Cătălinei, la ,,Acoperiți-mă cu foc !, Eu intru în luptă !”, ultimele cuvinte ale lui Cătălin. Este redat și textul ultimei scrisori a Eroului Cătălin Haidău, care se încheie astfel: ,,Dar încă o dată vă rog să nu vă faceți griji, căci voi avea grijă de mine și nu vreau ca această scrisoare să fie ultima. Vă îmbrățișez cu mult, mult dor și dragoste, elev caporal Cătălin Haidău, Brașov, 23/24 Decembrie 1989”. Din păcate, a fost și ultima.
Cătălin Haidău a căzut în timpul unui atac asupra Școlii Militare de Ofițeri Activi de Artilerie, Aviație, Rachete și Radiolocație, Brașov, devenită între timp Academia ,,Henri Coandă”, în noaptea de 23/24 Decembrie 1989.
Numele eroului Grigore-Cătălin Haidău a fost eternizat prin înălțarea unui monument în incinta cazărmii, închinat fostului elev strălucit al școlii. De asemenea, o sală din cadrul Academiei ,,Henri Coandă” din Brașov îi poartă numele.
În Gorj, la Târgu-Jiu, orașul în care a fost adus pe lume Cătălin, orașul copilăriei și al școlarității primare și gimnaziale, pe strada Griviței, a fost ridicat un bust, sculptat de Cătălin Geană. Fostul cartier Traian și parcul dintre blocuri, de asemenea, poartă numele eroului gorjean.
Grigore-Cătălin Haidău, prin faptele sale brave, a venit pe lumea asta cu menirea să sporească Panteonul Eroilor Gorjeni și ai Țării. Cinste părinților că au dat țării un asemenea cetățean !.
O felicităm pe surioara bravului erou, Ana-Daria Ionescu-Haidău, pentru omagierea fratelui prin apariția cărții care îi poartă semnătura. Cartea este bine-venită, la un ceas aniversar, când se împlinesc 30 de ani de la Revoluția din 1989 și 50 de ani de la nașterea eroului gorjean.
De acolo, din ,,susul cel mai de sus”, aflat printre îngeri și stelele din poezia sa, Eroul Grigore-Cătălin Haidău privește la cei dragi și se bucură de ascensiunea profesională a surorii sale.
Odihnească-se în pace și fie ca amintirea, cinstirea, și recunoștința să devină o veșnicie!.
Prof. Constantin E Ungureanu
Jurist Ion M Ungureanu
