Mulţi dintre creştinii ortodocşi au lăsat deoparte învăţăturile creştine şi nu au fost interesaţi despre semnificaţia şi pildele istorisite de fiecare preot în bisericile din judeţ, ei înghesuindu-se pentru a apuca o sticlă cu apă sfinţită. Ca în fiecare an, şi ieri, oamenii au format cozi de la prima oră a dimineţii, încă de dinaintea începerii slujbei. În faţa bisericilor unde erau amplasate butoaiele cu apa sfinţită de preoţi, enoriaşii aşteptau încheierea slujbelor pentru ca preoţii să iasă din biserici spre a sfinţi apa, şi a pleca sănătoşi spre case fiecare cu câte una sau mai multe sticle de agheasmă. “Am luat trei sticle după mine deoarece trebuie să iau apă sfântă atât pentru familia mea, cât şi pentru mama şi soacra mea. Se spune că e bine să bem dimineaţa, pe nemâncate, după rugăciune, câte o gură de agheasmă şi vom fi feriţi de rele”, a declarat Georgeta Petrescu, una dintre femeile care aştepta de câteva ore să primească apa sfinţită.
Boboteaza semnifică Botezul lui Iisus Hristos în apa Iordanului de către Sf. Ioan Botezătorul, a cărui zi este celebrată astăzi, 7 ianuarie. Agheasma, adică apa sfinţită de Bobotează prin harul preoţilor, în cadrul unui ceremonial religios, primeşte virtuţi terapeutice miraculoase şi nu se strică de-a lungul anului, alungă bolile şi spiritele malefice. Agheasma este apa “vie”, leacul care revigorează trupul şi sufletul. Se spune că fiecare creştin trebuie să aibă în casă Agheasmă Mare de la Botezul Domnului. Preoţii spun că Agheasma Mare se ia pe nemâncate dimineaţa, vreme de o săptămână, de la Bobotează până pe 13 ianuarie, după rugăciune sau după venirea de la biserică. În restul anului, se ia, de asemenea pe nemâncate, doar în posturi sau la sărbătorile mari, când venim de la biserică, mai ales dacă nu ne împărtăşim. Cu Agheasma Mare se stropeşte prin casă, prin curte, se stropesc animalele şi chiar ogorul sau grădina, pentru a le feri de rele. De asemenea, se dovedeşte de mare folos pentru tratarea bolilor: fie gustată cu credinţă de către bolnav, fie prin stropirea celui suferind.
Izabella Molnar
