La data de 5 martie 1953 tânărul gorjean Liescu Gr. Iulică, la numai 18 ani, absolvea Școala Militară de Ofițeri de Intendență și Finanțe din Craiova, fiind avansat la gradul de locotenent și numit șef de serviciu la Centrul de Instrucție Radiotehnic din București.
Liescu Gr. Iulică s-a născut la data de 14.02.1935 în satul Văcarea, comuna Dănești, județul Gorj, iar tatăl dumnealui era subofițer de artilerie la Timișoara. De mic copil a crescut printre militari, pentru că tatăl său îl mai lua cu el la cazarmă. Avea șase ani când România a intrat în Al Doilea Război Mondial, iar el a trebuit să meargă la școală în clasa întâi, la Timișoara, iar la vârsta de 16 ani, din cauza unor erori de dactilografiere a anului de naștere, a fost confundată cifra 5 cu 0 și având și un fizic bine dezvoltat, iar armata avea nevoie de cadre tinere, a fost admis la Școala Militară de Ofițeri de Intendență și Finanțe din Craiova. Timp de doi ani urmează cursurile acestei școli pe care o absolvă cu calificativul „foarte bine” și la 5 martie 1953 primea gradul de locotenent deși avea doar 18 ani. Spre sfârșitul școlii, s-a constatat eroarea cu anul nașterii și o comisie specială l-au examinat și au admis să fie declarat absolvent și înaintat la gradul de locotenent. După absolvire a fost repartizat la Centrul de Instrucție Radiotehnic din București unde a fost numit șef serviciu în Garnizoana Fetești.
Datorită rezultatelor merituoase obținute, având în întreaga activitate numai calificative maxime, a urcat în ierarhia militară până la gradul de colonel, când avea vârsta de 42 ani și era locțiitorul comandantului pentru servicii în Școala Militară de Ofițeri Activi de Geniu, Construcții și Căi Ferate din Râmnicu Vâlcea. La vârsta de 21 de ani era locotenent major, la 24 de ani căpitan, iar la vârsta de 27 ani, când era ofițer elev în Academia Militară, a fost avansat la gradul de maior.
După terminarea academiei a fost numit locțiitorul comandantului pentru servicii la Regimentul 52 Geniu din Alba Iulia. În anul 1970 a fost selecționat în Detașamentul Transfăgărășan Nord, care trebuia să realizeze partea de nord a drumului Transfăgărășan ce urma să traverseze, pe axa nord-sud, Munții Făgăraș.
Pentru merite deosebite și contribuția adusă la realizarea drumului Transfăgărășean, Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România a conferit „Ordinul Muncii” unor cadre militare, care s-au remarcat în muncă pentru realizarea acestui important obiectiv economic național. Printre ofițerii care au primit „Ordinul Muncii” clasa a III-a la 14.09.1974, a fost și locotenent-colonelul LIESCU Iulică, locțiitorul pentru servicii al comandantului Regimentului 52 Geniu.
În anul 1974, după terminarea Transfăgărășanului, a venit în Gorjul natal la Regimentul de Transmisiuni de la Târgu Cărbunești, ca locțiitor al comandantului, pentru a pune ordine pe linie logistică, ceea ce a și realizat în scurt timp. A trebuit să vină un ofițer de la Transfăgărășean să facă ordine la acest regiment. Drept urmare, s-a lăsat cu destituiri din funcție, și chiar condamnări. În vara anului 1975, la Râmnicu Vâlcea au început lucrările unei noi cazărmi militare unde în anul următor avea să se mute Școala Militară de Ofițeri Activi de Geniu, Construcții și Căi Ferate de la Sibiu, iar locotenent-colonelul Liescu Gr. Iulică a fost numit coordonatorul acestor lucrări iar când a început școala, a fost numit locțiitorul comandantului pentru servicii. În această instituție militară de învățământ a lucrat până la pensionare, în anul 1990, cu o pauză de 2 ani, când a fost detașat în Economia Națională, la Brigada 7 de la Petroșani, tot pe funcție de locțiitor al comandantului. La cursul fără frecvență a urmat și Academia de Studii Economice din București, fiind licențiat.
Pentru rezultatele obținute în întreaga sa activitate de ofițer, a fost recompensat cu numeroase ordine și medalii după cum urmează:
– Ordinul Muncii clasa a III-a
– Ordinul Militar clasa a III-a, a II-a și I;
– Medalia Militară clasa a III-a, a II-a și I;
– Medalia a XXV aniversare a Eliberării Patriei
În concluzie, prin întreaga sa activitate a dovedit o răspundere deosebită față de atribuțiunile de serviciu, suportând cu tărie toate greutățile și privațiunile serviciului militar, fiind devotat trup și suflet carierei militare, demonstrând tuturor celor care l-au cunoscut, că un tânăr gorjean, ajuns ofițer la numai 18 ani, a fost de folos patriei sale, România.
Cetățenii comunei Dănești trebuie să fie mândri cu un asemenea ofițer valoros plecat de pe meleagurile acestei comune.
După ieșirea la pensie s-a mutat la Târgu-Jiu, unde s-a înscris în Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere „Alexandru Ioan Cuza”, Filiala Gorj „General Ioan Culcer” și Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Județului Gorj „Tudor Vladimirescu”. Din cauza condițiilor de trai la Transfăgărășean, dar și în întreaga sa carieră militară, sănătatea dânsului s-a deteriorat, și-a fracturat și piciorul stâng din șold, fiind nevoit să se deplaseze cu ajutorul unei cârje. Soția dumnealui a decedat în anul 2012, la vârsta de 71 de ani și de atunci este îngrijit de către asistenta medicală Simona Bengui, care l-a ajutat foarte mult în menținerea unei sănătăți bune, fiind foarte apreciată și lăudată de către domnul colonel. Fără serviciile dumneaei nu ar fi ajuns la aproape 87 de ani.
Având în vedere vârsta sa înaintată și sănătatea afectată, la plecarea pe ultimul său drum, la trecerea în eternitate, se cuvine să fie înmormântat cu onorurile militare ce i se cuvin. Fiind unul dintre elevii care au urmat cursurile școlii militare de la Râmnicu Vâlcea, încă din 1976, îi promit că mă voi îngriji să-i fie acordate aceste ultime onoruri militare pentru tot ceea ce a făcut pentru țara sa și pentru modul său de comportare în societate și în activitatea militară. Onoare și respect, domnule colonel!
Col. (rtr.) Gheorghe BUȘE
Onoare și respect, domnule colonel!