Zilele acestea, cotidianul „Gorjeanul” își aniversează Centenarul, asta ar vrea să însemne chiar o sută de ani de la apariție. E ceva! Deși unii ar spune: ce mai e suta în ziua de azi?!
Noi zicem altfel – e mult? Nu e doar… ceva! Este unul dintre puținele cotidiane românești care mai apare în format tipărit… pe hârtie!
De ce m-am apucat și eu să scriu despre asta? Pentru că viața publicației este strâns legată e evoluția epigramei și epigramiștilor gorjeni, și nu numai. După cum afirma Al. Doru Șerban în volumul „Istoricul Epigramei Gorjene”: „Ziarul „Gorjanul”, care a apărut în perioada 1924-1947 sub direcția lui Jean Bărbulescu, s-a vrut și a reușit să înregistreze manifestările de viață socială și individuală sub cele mai diverse forme, să stabilească punți de legătură între suflete, între oameni, să-i determine să acționeze în direcția progresului cultural-economic al județului. (N. Beuran – articolul „Rolul nostru”). Chiar dacă au fost publicate sporadic, în cei 28 de ani de apariție a „Gorjanului”, s-au strâns un număr apreciabil. Ce păcat că majoritatea lor au fost semnate sub pseudonim, aceasta împiedicând stabilirea exactă a identității autorilor, din județ (mai ales) dar și din țară”. Iată câteva epigrame din epocă. Între semnăturile din paginile ziarului apare și cea a lui George Coșbuc, prezent în mai multe rânduri pe meleagurile noastre și publicat de „Gorjeanul”, în aprilie 1939, cu două epigrame:
„Unui prieten”
La mâncare tu ești iute,
Dar la mers ești cam lenos;
Mâncă, cu piciorul frate,
Iar cu gura mergi pe jos.
„Altuia”
Multe bunuri omul are,
Dar virtutea cea mai mare,
E să nu se ție mândru
Cu virtuțile ce are.
Cele mai frecvente semnături în ordinea apariției în timp sunt: G. Bota, I. Tăun, Titu Nistor, Rot, S.M.A rmașu, Monu, Dincă Retevei, Ion Tarbacă, Hrean, Crinișor, Medan, Făget, I. Țelină, Rococo, Matorică, Nibăr, Chel, Rug, Vidan, A.C.Calotescu Neicu, Omega, Alițug, Viespia de la Jiu, C. Calotescu, Streche, P. Sotir, S. Hortopan, Delacartiu, Quintus, I. Parâng, Verax, Pic-Poc, S. Dimcescu, Bică, Dem Ben Cârâc, Titirică, O. Titoru, , I. D. Ionescu, Licurici, Picador, Matador, Cusc. Epigramele au apărut în cadrul uneia dintre rubricile: Scaeți, Înțepături, Urzici, Răutăți, iar din mulțimea lor am selectat pe cele referitoare la aspecte concrete din județ, ele devenind cu trecerea anilor rememorări hazlii și satirice ale trecutului. În „Gorjanul” din săptămâna 8-15 iunie 1928 au apărut două epigrame cu destinatarul cunoscut:
D-lor general Rojinschi și lt.col. Pleșoianu
la Banchetul U.O.R
Avem la masă doi bătrâni
Și-am închinat pentru-amândoi,
Noi le urăm mulți ani înainte,
Iar dânșii-ar vrea, câțiva`napoi.
I.Țelină
Lui E. Nicu, unul din șefi,
care pleacă la inspecțiile în județ însoțit de medicul veterinar
Prudent ai fost întotdeauna:
Și, drept să-ți spun e foarte bine,
Tu nu faci niciun pas în viață
Pân`nu`ți iei medicul cu bine.
Rococo
În „Gorjanul” din 31 ianuarie 1932 a apărut o epigramă care i-a înțepat pe aceia care, la inaugurarea Podului Jiului au vorbit „despre răul făcut de apă, când vine…”:
*
De apă s`a vorbit cu ură
Că s`a văzut cât de mult sapă
Și la banchet, în consecință,
Băură vinul… fără… apă.
P. Sotir
și alta despre
Dl. Prefect de Gorj a dat ordin să se lege câinii, evitându-se cazurile de turbare
Eu sunt disciplinat, te`ascult,
Dulăii mi`am legat de mult
Ce bine`ar fi să înțelegi
Ca și tu, „javrele” să-ți legi!
Rococo
„…la Regimentul Gorj sunt trei ofițeri cu numele Căpățână:”
Că pe corp e cotat primul
Nu e lucrul de tăgadă
Cu trei Căpățâni într-însul
Cum putea să fie coadă?!
I.Mohor (8 iunie 1934)
Din cauza dezacordului dintre membrii Societății „Lira Gorjului, preotul Gh. Ghiță a părăsit conducerea ei în 29 martie 1935 a apărut epigrama:
Că e dezacord la Liră,
Noi nu știam, și-asta ne miră;
Măcar deci putea să fie
Și un pic de… armonie.
Ella Frunză
Nu au scăpat de înțepături nici cunoscuți intelectuali:
Profesorului de matematici M. Pavelescu
Te știu că tu rezolvi pe loc
Orice problemă, `ntr`o minută;
De ce`ntârzii, când la mijloc
Descoperi o… necunoscută?
Bică (noiembrie 1939)
Dl. prof. Victor Daimaca a descoperit a doua cometă
Cu domnul Daimaca
E curat mister:
„Prietenii” afirmă
Că… se mută`n cer.
Licurici (18 ianuarie 1944)
Eminentului chirurg dr. Hasnaș care a fost jefuit de hoți:
Așa se-ntoarce roata,
Precum am învățat;
Pe mulți el operase,
Acum „l-au operat”.
Cusc (16 octombrie 1946)
Prietenului V. Uscătescu, autorul articolului din „Gorjanul” intitulat „Când”:
Văzându-i tipăritul gând
Pe a „Gorjanului” hârtie
M`am întrebat și eu: Dar „Când”
O să`nceteze să mai scrie?
Lui BIS-TER (Bică Sterescu) care publică frecvent în „Gorjanul” pe prima pagină:
Pe prima pagină îl găsești
Cu regularitate,
Pentru că e un scriitor
Cu… greutate.
Lui Jean Bărbulescu, directorul „Gorjanului”:
Făcându-și cititorii planul,
Conchid cu toții într-un glas:
„Pe cât e domnul Jean de gras,
Pe-atâta e de slab… „Gorjanul”.
Picador (16 octombrie 1946)
Și în perioada când „Gorjanul” s-a numit „Gazeta Gorjului”, dar și după revenirea la titlul „aproape” original, „Gorjeanul” găzduit în paginile sale creații umoristice și epigramistice, contribuind la propășirea umorului și umoriștilor gorjeni.
Nu ar fi nelalocul ei citarea membrilor Cenaclului Hohote care apar, dacă nu zilnic, măcar săptămânal în paginile „Gorjeanului”: Luminița Săceleanu, Mihai Lungescu, George Filiș, Any Drăgoianu, George Drăghescu cu poeme mai mult sau mai puțin umoristice. Ne grăbim să încheiem cu salutul: „Gorjeanul”, îți mulțumim că exiști, datorită ție simțim că suntem gorjeni!”
Grig M. DOBREANU
