«Gorjeanul» este Ziarul în care ne regăsim ca oameni!

247

Aniversarea aceasta ne aduce mai aproape de matca râului care face mai firească vremea care vremuiește, iar dincolo de pasiunile și preocupările noastre cotidiene, să realizăm că numai litera din paginile acestei publicații ne revelează ceea ce psalmistul ne spune atât de sugestiv: «Doamne, sunt puțin și gol de dragostea Ta!». Din clepsidra unor pioase aduceri aminte, să nu trecem prea ușor peste numele celor care au trudit la înființarea și la menținerea prin vâltoarea vremii a unei «Gazete» care ne-a trezit la realitate și care ne-a dat curajul de a vedea mai departe! Să cernem din lumina ochilor noștri o lacrimă de recunoștință și de mulțumire îndatoritoare unor nume care s-au perindat prin redacția Ziarului «Gorjeanul» și care ne privesc din cer, din albastrul nepătat al amintirilor, cu glasul abia perceput al domniilor lor: Xenofon Iacob, Constantin Băleanu, Cornel Boca, George Manoniu, Victor Buneci, Dumitru Prună și mulți, mulți alții! Doar evocându-le numele, ne regăsim printre îngerii care descoperă lumina Cerului pentru prima dată, cu timpul care trece în și prin Cer, atunci când visele în care credem, oamenii pe care îi pierdem sunt dorurile care rămân nestinse, pentru alegerile pe care le facem și pentru oamenii pe care îi câștigăm! E foarte adevărat că deși nu stăm nici o clipă să privim în noi înșine, nu facem nimic important pentru noi și toată viața noastră este o mare agitație spre final. Ne grăbim cu toate puterile să ajungem mai repede la destinație, încât nu conștientizăm că nu trăim nimic senzațional pe parcursul drumului. Din clepsidra amintirilor, care mi se pare un leitmotiv al efemerului vieții, poate nu ne vom aminti mai nimic din viața noastră și nu vom putea răspunde la întrebarea “ce-ai făcut omule, cu viața ta?”. Într-o simplă clepsidră, ne confruntăm cu aceeași provocare a timpului ineluctabil, pentru că inevitabil vor fi rămas prea multe lucruri și nevoi nesatisfăcute, prea multe întrebări fără răspuns sau gânduri rămase mute în odaia tăcerii. Amânăm să simțim, să iubim sau să ne bucurăm, pentru altă dată, când vom avea mai mult timp sau mai mulți bani, vom avea și mai multe drepturi și numai după ce ne-am fi îndeplinit obligațiile făță de cei cărora le-am promis că le vom oferi o viață frumoasă, la sărbătoarea de astăzi, cu toții vom răsfoi paginile «Gorjeanului» în care ne regăsim ca oameni!
G.Vasile

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here