Când vârsta-ţi 90 de ani arata,
Noi iţi urăm mereu să creşti,
Drum bun pe Calea Luminoasă.
De Adevărul ce-l slujeşti!
Să te aştepte cititorii,
S-apari cu sufletul la gură,
Şi pentru ei să fii ca zorii,
Ce prefaţează o zi nouă.
Cotidian independent,
Dori-vor Timpul să alerge,
Că asta e esenţial:
Să vadă Viaţa cum mai merge.
Să jalonezi Tu prin cuvinte,
Raţionale căi prin Vreme,
Să înfierezi pe cel ce minte,
Să mângâi pe cel ce geme.
Din paginile tale vrem,
Patriotismul să reverse,
Să arătăm cine suntem,
Păşind mai mândri prin averse.
Drum bun în vremile ce vin ,
S-ai parte Tu-de viaţă lungă!
Slujind al Ţării Cer senin,
Vrăşmaşii de sub el alungă!
Şi să propagi mereu iubirea, ‘
Nevoia de-a înfăptui,
O ţară dreaptă prin zidirea,
Ce stă-n puterea orişicui.
Prin scrisul tău s-arăţi că poţi,
Slujii într-una ADEVĂRUL,’
Că şi în Gorj sunt patrioţi’
Cumpatriot e-ntreg POPORUL!
Şi gazetarii ce vom scrie.
Articole-n a tale pagini,
Să ardă când scriu pe hârtie,
Cu adevărul în imagini.
Un colectiv bine-nchegat,
Tot înaintând prin vreme,
Pe gorjeni i-ai câştigat,
Dezbătând Marile Teme!
Şi-acum la AN ANIVERSAR,
În zi de Mare Sărbătoare,
Cu drag primeşte acest dar:
„LA MULŢI ANI!”şi:”LA MAI MARE!”
Aduc pe această cale mulţumirile mele Direcţiunii Gorjeanului, cât şi doamnei redactor-şef Ana-Maria Stoica, care mi-au dat posibilitatea să-mi exprim în paginile „Gorjeanului”, viziunea mea despre lume ,,punctul meu devedere asupra problemelor curente interne şi externe.
Multumesc întregului colectiv care m-a primit în rândul colaboratorilor ziarului, compus din aşi ai condeiului, care scânteiază pagina cand scriu,”luminând-o cu flacăra creaţiei.”
Creaţie care spunea Nietszche: „este singurul surâs al tragediei noastre.”
Horaţiu spunea, ca: „viaţa n-a dat nimic urătorilor fără trudă”
Şi nu putem să nu aducem mulţumirile noastre, “pe căile posterităţii” aceluia ce a fost „PĂRINTELE” Gorjeanului: acelui mare intelectual gorjean, binefăcător şi altruist: JEAN BĂRBULESCU, care l-a condus până în 1947.
De-a lungul anilor în paginile sale au scris intelectuali de marcă, printre care T.Arghezi, N. Calotescu Neicu.
Gorjeanul a fost ca un “SOARE” pentru gorjeni (un mare gorjean scria: “Toţi scriitori gorjeni sunt creaţia ”Gorjeanului!”…
Cum şi-n zilele „post-decembriste” se confirmă acelaşi lucru!…
Gândindu-ne cu smerenie şi mulţumire la întemeietorul Gorjeanului (care după 1947 a suferit închisorile comuniste), în acest an când au bătut Clopotele Victoriei pentru români, să ne amintim vorbele lui JOHN DONNE: „fiecare suntem o particică din continent, aflându-ne cuprinşi în omenire”
Fiecare dintre noi să ne gândim, că:”atât căt trăieşti să munceşti, trecând prin lume ca izvorul viu prin humă, neîntinat”.
Iar Gorjeanul, acest „fluviu VIU AL VIEŢII COTIDIENE, care curge prin oraş, cât şi prin judeţul Gorj, asemeni râului nostru iubit: JIUL, împrospătându-ne viaţa zilnică cu tezaurul care în această epocă informaţională a devenit o „hrană zilnică cu ştiri”
Şi în cotidian nu te aperi decât fiind informat!
Nu te aperi de când scriind, iar eu am scris de când mă ştiu….Am scris poezie, eseuri, parabole, reportaje, având o adevarată biblioteca de sertar!… fără să mă laud ca falşii dezidenţi!
La Gorjeanul am scris în două perioade: 2001-2006 vreo
350 de materiale, iar după operaţie am scris din 2011 până
acum peste 400 de materiale paralel sau separate, am scris la „AGER” unde am fost secretar de redacţie, peste 800 de materiale, başca la Gazeta Gorejului, manifest 7 zile am învăţat (scriind-înveţi), ca materialul scris trebuie să fie adevărat şi „captivant”, să spui lucrurilor pe nume.
Personal: „M-am răspândit în mii de poezii/M-am răspândit în sute de eseuri/Am făcut mii de pagini vii/Dându-le viaţă în mii de feluri/Am luptat împotriva confiscării actului de cultură, împotriva elitismului, scriind: „Şi-n Tg.Jiu/Demult am zis/Că este-un elitist/Îmi pare/Cerc închis/Şi zău mă doare/Ci închid/Şi dau „sentinţe”/După al lor zid/ În prezent populaţia României este supusă în afara altor pericole şi…”colonizării mediatice”, care lucrează cu arme psihologice, şi psiho-sociale…
Trebuie să luptăm mereu pentru cea mai scumpă libertate (cum spunea Brănişteanu) „libertatea cuvântului!”
Cum ne-a învăţat „Gorjeanul” de-a lungul celor 90 de ani de existenţă;
Închei cu câteva versuri din poezia: „CUVÂNTUL”: „la început a fost Cuvântul/Şi unii vor ca să ni-l ia/Şi-acum ne cer alt legământ/Să n-avem dreptul la cuvânt/Dar -EL CUVÂNTU-I DUMNEZEU/E VIAŢA INSUŞI/V-o spun eu!”
Las cititorilor să-si spună cuvântul şi mulţumesc „GORJEANULUI” pentru găzduire!
Gh. Rădulescu
