Trece vremea, iar oamenii şi societatea în general se schimbă. Tradiţiile se modifică, preocupările, percepţiile şi interesele se trasează sub alte coordonate, iar amprenta inevitabilă a trecerii timpului se va aşeza peste locurile, care odinioară aveau stări de spirit diferite şi oameni cu mentalităţi ori preocupări disctincte de ale generaţiillor ce au urmat. Nu cu multe zile-n urmă, într-o întâlnire întâmplătoare pe străzile Târgului, cu vechiul amic Dorin Brozbă deviind discuţiile de la ultimele cărţi scrise, îndeobşte privind Pandurii şi dragostea gorjeană, mi-a amintit că suntem în MMXIV, iar conotaţia electorală trebuie plasată în umbră, faţă de aniversarea celor 90 de ani, de când Jean Bărbulescu, ajuns pe meleagurile judeţului nostru redactează primul număr al Gorjeanului. S-au scurs de atunci nouă decenii, iar venerabila vârstă a aşezat publicaţia definitiv în inimile şi în colecţiile gorjenilor. Peste timp, ziarul nostru a avut parte de atâtea: de la libertatea cuvântului, cea care i-a caracterizat începuturile, la cenzură şi suspendare a apariţiilor ori la schimbarea denumirii sale. Cu toate astea Gorjeanul, ziarul reprezentativ al gorjenilor, recomandat de venerabila vârstă a trecut peste vremuri şi nădăjduim că merge mai departe, aşa cum fondatorul lui şi cei ce au fost primii colaboratori (în mare parte cadre didactice) şi-au dorit.
Nu era primul ziar ce apăruse aici pe locurile de-a stânga şi de-a dreapta Jiului, poate că la vremea aceea nici nu reuşea să depăşească în tiraj ori ca arie de acoperire, unele publicaţii care-l precedaseră ori apăreau simultan; însă ziarul Gorjeanul a dăinuit în timp, generând o structură simbiotică între paginile sale şi trecutul judeţului nostru. Câte evenimente din diverse colţuri gorjeneşti nu ar fi fost azi definitiv date uitării, dacă nu era atenţia celor ce redactau publicaţia, de a oferi un spaţiu cât de mic în paginile sale, faţă de ceea ce se petrecea între apa Cernei şi cea a Olteţului. Fie că era vorba de agende ale autorităţilor, aspecte electorale, fapte de război, situaţii economice, comemorări ori chiar mondenităţi ale vremii cum le spunem azi, Gorjeanul era nu doar gazda tuturor, ci şi oglinda acestora raportată cititorului de pe întreg curpinsul judeţului.
Faptul că azi, la 90 de ani, în principiu în colecţiile private ori cele ale celor care-i duc mai departe destinele regăsim numerele din primii ani ai publicaţiei, nu poate decât să ne bucure şi să-i admirăm şi mai mult pe cei ce în vremea de după Marea Unire, la doar câţiva ani au fondat aici, pe locul unde Ştefulescu, Moisil, Piekarski modelaseră viitorul culturii gorjeneşti, pe cei ce formând o mână de intelectuali puneau bazele celei mai longevive publicaţii, care avea să confirme nevoie de cunoaştere, de presă şi de deschidere către public a gorjenilor.
La ceas aniversar, se cuvine să-i amintim cu respectul bine meritat numele fondatorului, Jean Bărbulescu, cu atât mai mult cu cât vremurile postbelice i-au adus numai necazuri, pricinuite în parte tocmai de utilizarea libertăţii cuvântului şi a slovei în ziarul său şi totodată să le mulţumim, tuturor celor care ani şi ani au dus mai departe săptămânalul, devenit mai târziu cotidian, Gorjeanul nostru ziarul celor ce se simt urmaşii atâtor duşi cu vorba cântecului lui Păunescu, precum şi celor ce în aceste zile fac tot ceea ce este necesar, pentru ca peste un deceniu să sărbătorim primul centenar al Gorjeanului.
Stimă şi La mulţi ani!
Adelin Ungureanu
