Aflu cu emoție că ziarul Gorjeanul a devenit centenar. Cum trece vremea! Cred că publicația mi-a căzut sub ochi prima dată în 1940, când, refugiat fiind cu părinții din Ardealul de Nord, devenisem târgujian. Eu de patru ani, Gorjeanul gata a intra în adolescență. În măsura în care îi urmăresc în prezent paginile, pot constata în ele o informație de bună credință, o mereu susținută varietate de subiecte, o seducătoare libertate de opinie. Mi-aș îngădui în acest ceas aniversar să compar Gorjeanul cu una din clădirile venerabile ale Târgu Jiului. Cu toate că numeroase din ele s-au văzut nu demult necruțător demolate. Centrul vechi al urbei e în bună parte dispărut. Trecutul său a suferit o avarie imprevizibilă, ireparabilă. Oare de ce? Fapt nesăbuit care nu a avut loc de pildă în niciunul din orașele Transilvaniei pe care le-am cunoscut, rămase cu străzile centrale riguros integre. N-ar putea redacția ziarului nostru isca o discuție pe o atare temă defel lipsită de interes? Îi urez din toată inima Gorjeanului încă măcar un veac de viguroasă supraviețuire!
