George Niculescu, la 65 de ani

1652
Signature --- Image by © Royalty-Free/Corbis

George Niculescu se trage din Brădicenii mei de acasă. Suntem vecini de loc, de casă, de sîlişte. I-am cunoscut părinţii şi întreaga familie de intelectuali cu deosebit simţ cultural. Am copilărit, şcolari, elevi de liceu, studenţi. Am produs, tineri fiind, curajoase momente de artă entuziastă: recitaluri de poezie la Brădiceni şi Peştişani (mergeam pe jos câţiva kilometri, dar era frumos), apoi piese de teatru, şedinţe de cenaclu (eu citindu-le din suprarealistele mele creaţii lirice).
Apoi, l-am cunoscut ca manager al turismului gorjean, în diverse prilejuri intervievându-l ca redactor al Gazetei Gorjului ori mai târziu al Gorjeanului. I-am aflat dificultăţile în afaceri, piedicile pe care o lume în haos total îi bara ideile novatoare, insurgente, proiectele ambientale, constructive, optimiste şi, evident, cu bunăvoinţa politică, perfect realizabile.
Pe urmă am făcut dimpreună să fie posibile primele cinci-şase ediţii ale Atelierului Naţional de Poezie şi Critica Poeziei „Serile la Brădiceni” (1997-2003). Deţin o serie de fotografii care probează, categoric, implicarea totală, sacrificială, în reuşita acestor anuale evenimente care deveneau strălucite. Graţie eforturilor sale financiare, materiale, personale. A girat spiritual şi reconfortant simpozioanele, manifestările omagiale, apariţia publicaţiilor necesare încât derularea lor repetată, ritualic, în fiecare 8 septembrie brădicenean era salutară.
Avea un stil aparte de a-şi autocenzura sensibilitatea specială la estetic, la etic şi în speţă îşi arăta întotdeauna cu o remarcabilă modestie respectul pentru valoarea actului literar, plastic, creativ. Căuta în sufletul partenerilor de drum, obligatoriu, altruist, dar iniţiatic, receptivitatea la adevărul faptelor, şi mai cu seamă conştiinţa-de-sine că există, doar dacă exişti prin devoţiune, vocaţie, dârzenie, voinţă de neclintit, încredere în propriul sine/ eu/ supraeu. Dacă-şi propunea ceva era obligatoriu să-l şi concretizeze în acel altceva care să schimbe mersul lumii, să-i metamorfozeze răul în bine, disperarea în avânt „exploziv”, „contaminator”, „de neintimidat” (economic, social, politic etc.).
Dar anii au trecut, într-o după-amiază în bătătura casei lui „bătrâneşti”, am participat la o agapă „universitară”, având noi nişte importanţi oaspeţi din străinătate. Într-o alta, am adunat merele căzute, peste săptămână, în faţa porţilor de lemn meşteşugite de vreun cioplitor imaginativ şi aprig.
Ajunsesem, în fine, amândoi profesori la Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu, colegi de facultate, ba şi de catedră şi departament. Am moderat, ca pricepuţi „experţi” în pedagogie, câteva conferinţe ştiinţifice, ca, deloc întâmplător, să organizăm, tot noi doi, câteva ediţii ale Nopţii Europene a Cercetătorilor. Aici o să mă refer la cea din 24 septembrie 2015.
Astfel că George Niculescu având şedinţă de Senat, m-am pomenit deodată brusc rugat să fiu moderatorul întregii acţiuni, care a început la ora fixată: 17 şi s-a terminat pe la miezul nopţii.
Cea de-a zecea ediţie a Nopţii cercetătorilor a alăturat Târgu-Jiul altor 300 de oraşe din Europa, iar Universitatea „Constantin Brâncuşi” în calitate de partener în proiectul european Orizont 2020 Researches for Humanity R4H, contribuţia ei urmărind promovarea cercetării ştiinţifice gorjene.
În discursul de deschidere am subliniat că Noaptea Cercetătorilor este cea mai populară şi de succes iniţiativă a Uniunii europene care vizează publicul larg şi are ca scop să faciliteze interacţiunea cu ştiinţa într-un mod amuzant.
Ediţia din 2015 a Nopţii Cercetătorilor a integrat conceptul „Cercetători pentru Umanitate”, propunând o nouă abordare a interacţiunii dintre publicul larg şi lumea cercetătorilor prin activităţi şi informaţii legate de modul în care cercetarea ştiinţifică contribuie la progresul umanităţii.
La acest important eveniment – pentru Târgu-Jiu a fost o premieră, în zilele noastre, în acest veac şi în acest mileniu – U.„C.B.” s-a văzut situată într-o paradigmă de maxim prestigiu, dimpreună cu Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj, Universitatea din Craiova, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Universitatea de Vest din Timişoara, Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, Universitatea „Transilvania” Braşov, Institutul Naţional de Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei, Institutul de Fizică Atomică, Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”, Institutul de Ştiinţe Spaţiale.
Cetăţeni, cercetători, cadre didactice la U.„C.B.”, reprezentanţi ai unor importante instituţii de cultură din Gorj, elevi, profesori, învăţători (de gen feminin şi de gen masculin, copii ori vârstnici, adolescenţi şi tineri ş.a.m.d.) au umplut, după ora 17, Zona Pietonală Centrală – Amfiteatrul Public, unde s-au instalat corturile experimentale, sub protecţia cărora au asistat la evenimente inedite, provocări interesante şi multe concursuri, discursuri şi comunicări ştiinţifice susţinute de Dumitru-Valentin Pătraşcu, doctor în istorie la Muzeul Judeţean „Al. Ştefulescu”, de Ion Mocioi, doctor în estetică şi conferenţiar la U.„C.B.” Târgu-Jiu, şi, evident de subsemnatul I.P.B., profesor activ la U.„C.B.” Târgu-Jiu şi cercetător ştiinţific în timpul liber (adică de cursă lungă).
Poliţia Română, prin Inspectoratul Judeţean Gorj, a prezentat pe înţelesul tuturor tehnicile moderne privind criminalitatea. Alte Ateliere Mobile i-au testat pe participanţi la Roata destinului şi s-au acordat diplome fie de „Bun cetăţean al comunităţii” fie de „Viitor cercetător”. Şcolarii s-au bucurat de-o veritabilă călătorie în lumea ştiinţei însoţiţi de cercetători, exploratori, inventatori, oameni de ştiinţă şi scriitori de gen, teoreticieni şi practicieni care şi-au văzut validate public gândirea şi creaţia pe cont propriu dar şi în colectiv.
Un prim atelier mobil, în perimetrul SCIFUN, a fost montajul de cercetare interactivă realizat în spaţiu semi-deschis în care publicul a avut prilejul să trăiască efectiv experienţa artei şi cercetării hoinare, revenindu-mi tot mie ca moderator onoarea invitaţiei prin intermediul unui ciclu de poeme pe temă „Poeticile lui Abrasax (I)”, deja apărute în „Gorjeanul”.
În perimetrul SCIFUN a fost realizat un program participativ: un concurs cu premii „Brâncuşi după Brâncuşi” şi un concurs de reflecţie şi argumentaţie filosofică „Târgu-Jiu, oraş inteligent”, pe care l-a prefaţat cu un discurs „deştept”, doctorul în estetică Ion Mocioi, cel care tocmai îşi sărbătorea şi cei 75 de ani împliniţi.
Sub „egida” maximei „Ştiinţa începe acolo unde posibilităţile experienţei şi intuiţiei directe încetează”, „Standul cercetării inginereşti” a prilejuit, în spaţiul expoziţional, o dezbatere incitantă, contacte şi iniţieri în sfera cercetării inginereşti, cu cinci ateliere: iniţierea pe calea cercetării inginereşti (proiect); roboţi şi robotica; testează-ţi aptitudinile (experiment demonstrativ); invitaţie în lumea digitalizării (prezentare practică); studentul cercetător (aplicaţie).
Standul cercetării socioumaniste (cu mine, Ion Popescu-Brădiceni, Ion Mocioi, Dumitru-Valentin Pătraşcu, Valentin Popa ş.a. în prim plan) a avut patru „ateliere”: Cercetători în Cetate; Cercetez, deci exist; Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice şi inovării pentru perioada 2015-2020; Cercetători în teatre experenţiale. În cazul atelierului „Cercetător în Cetate” eu mi-am prezentat întreaga cercetare ştiinţifică inter-, pluri- şi trans-disciplinară pe 33 de slide-uri, expuse la vedere editate de colaboratorul meu de nădejde, inginerul Bogdan Chirimbu, iar la tema „Cercetătorii/ inventatorii gorjeni/ olteni”, Dumitru-Valentin Pătraşcu a conferenţiat despre „Medicul Dimitrie Culcer – fondatorul primului spital din oraşul Târgu-Jiu”.
În cadrul atelierului „Cercetez, deci exist” a venit rândul să iasă la rampă cercetătorii de la Institutul de Politici Publice, Administraţie şi Ştiinţele Educaţiei al U.„C.B.” Târgu-Jiu, avându-i în linia întâi pe profesorii universitari Ilie Borcoşi şi George Niculescu, dar şi pe profesorii ingineri de la Facultatea de Inginerie a U.„C.B.” Târgu-Jiu.
Cerinţa esenţială a evenimentului de rezonanţă internaţională a fost în cele din urmă să arate publicului:
– ceea ce fac în realitate cercetătorii;
– cum vine cercetarea din diferite domenii în slujba omului;
– să guste din bucuria intrinsecă pe care o poate crea activitatea de cercetare şi viaţa de autentic cercetător, recunoscut în cadrul comunităţii dar şi pe întreaga planetă drept un CAMPION al transdisciplinarităţii.
Ion Popescu-Brădiceni

1 COMENTARIU

  1. Eu nu inteleg ce vrea autorul articolului: elogierea distinsului profesor George Niculescu la implinirea a 65 de ani, sau sa ne povesteasca modul in care a moderat el Noaptea Cercetatorilor, editia 2015.
    Un nereusit…proces-verbal al unei vechi manifestari care ii ofera autorului ocazia unei laude de…sine.

Dă-i un răspuns lui Un cititor Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here