„Poet de o sensibilitate rară, extrăgând esenţa clipei care se opreşte, uneori mizantrop, alteori autoironic, ori stăpânit de o francheţe deconcertantă, George Drăghescu reprezintă o personalitatea literară distinctă”. Paul Aretzu
Sunt atât de singur (reflecţii)
George Drăghescu
* Sunt atât singur, uneori, de parcă m-ar fi uitat Dumnezeu în Rai.
* Nu trebuie să-ţi doreşti ca speranţele să fie îngropate odată cu tine. Lasă-le să trăiască în continuare ca nişte himere.
* Între un ţăran cumsecade şi un academician-bou, aleg ţăranul. Pe academician îl trimit la păscut.
* Să ceri unei femei să te iubească cât o iubeşti tu, e o dramă.
* O poruncă: să nu-ţi emancipezi fiinţa!
* Pentru a fi bun îţi trebuie un suflet. Pentru a fi rău îţi trebuie două suflete.
* Pe sentimentele noastre trebuie să fim stăpâni, nu pe gândurile noastre. Gândurile noastre se rătăcesc.
* Inspiraţia – un chin divin.
* Dacă două sentimente se contrazic, se naşte ura.
* Timpul nu are vreme să-şi piardă clipele.
* Oamenii urâţi – oameni care nu-şi spală sufletul cu stropi de rouă.
* Moartea ne caută în fiecare zi pe un drum numai de ea ştiut. Din când în când, apare cineva care-i încurcă iţele. Să fie destinul?
* O poruncă: caută Adevărul suflând într-un puf de păpădie!
* Un erudit nu e acela care le ştie pe toate, ci cel care cunoaşte esenţialul din uitare.
* În adâncul meu există o fugă de lume. De lumea reală, nu de cea imaginară.
* Sensibilitatea este harpa inimii.
* N-o să intri niciodată în depresie, atunci când reuşeşti să te cunoşti pe tine însuţi.
* Nu cred că Diogene a căutat un om, ci ideea de om.
* Oricât ai părea de delicat, lipsa de măsură e un semn al vulgarităţii.
* Nu mi-e frică de moarte, ci de umbra morţii apropiaţilor mei.
* Tristeţea unui câine pe maidan este aproape de Dumnezeu.
* Între împlinire şi ratare e un zeu rătăcit.
* La naştere, ţipătul unui copil e o notă muzicală; o notă primordială.
* Sentimentul de vinovăţie te aşează lângă bolovanul lui Sisif.
* Uneori descopăr că sunt josnic; să fie asta marea mea descoperire?
* Scriu aforisme nu ca să-i judec pe alţii, ci ca să mă judec pe mine.
* Să fii un limitat al frustrărilor tale e o decădere.
* Puritatea: o lipsă de existenţialitate.
* „Prietenia are sens numai atunci când nu eşti ca prietenul” (Cioran) La fel şi-n dragoste.
* Neîmplinirea e liniştea în faţa lui Dumnezeu.
