Cândva, clopoţelul suna prima oră de şcoală pe 15 septembrie. Numai că de când se tot reformează şcoala românească s-au schimbat multe. Nu chestiuni esenţiale.
Ca dovadă dezastrul de la Bacalaureatul susţinut vara şi toamna asta – în două sesiuni -, una cu rezultate mai proaste decât cealaltă. Rămâne ca semn pozitiv doar încercarea de a distruge din faşă furtul. Cel cu fiţuici, cu subiecte cunoscute dinainte, cu mobile şi alte mofturi ce împiedicau măsurarea mai aproape de adevăr a ştiinţei de carte. Şi cu toate aceste neajunsuri, cu sărăcia lucie din viaţa de toate zilele, dar şi din sistemul şcolar actual – profesori prost plătiţi, dar şi niţel cam nepregătiţi – elevii români câştigă olimpiade internaţionale şi primesc burse la importante universităţi din lumea civilizată, cea occidentală. Cum s-ar zice, genii am mai avea. Şi tot la acest capitol sunt întrutotul de acord cu controversatul ministru al Educaţiei, cum că vinovăţia asupra rezultatelor extrem de proaste la Bacalaureat aparţine întregii societăţi. Din dorinţa de festivism, la Gorj ca şi în toată ţara, noul an şcolar începe pe alocuri cosmetizat. Dar la fel de sărac. Cu aceleaşi manuale în care autorii au încercat să arate colegilor şi mai marilor cât sunt ei de deştepţi. Nu le-au întocmit cu gândul de a fi sintetice, scurte, uşoare şi numai bune să-i facă pe elevi mai apropiaţi de carte. Fiind prea docte şi cu o programă stufoasă, neschimbată de vreo zece ani, ele, adică manualele îi îndepărtează pe elevi, din păcate, de ştiinţa de carte. Ca şi pe vremea lui Brâncuşi, el însuşi provenind dintr-o familie săracă, geniile apar şi în astfel de condiţii. Încât să sperăm în actualele generaţii de şcolari, în potenţialul lor intelectual. Care-i mai mult genetic şi să le cerem dascălilor să fie mult mai implicaţi, chiar dacă şi lor le lipseşte stimularea materială. Lefurile lor, ca şi ale tuturor bugetarilor, nu sunt semne să revină nici măcar la situaţia din 2010! Cu actuala guvernare şi cu criza de care nu vom scăpa aşa curând, evident, nici şcoala nu va progresa. Suma alocată din PIB este infimă. Cea mai sigură investiţie a unui popor, aceea în educaţie, este în suferinţă. Mai ieri-alaltăieri, la Peştişani, l-am cunoscut pe Goguţă. Este fiul lui Petre Geagu-Cătăroiu-Junior, urmaşul celebrului rapsod popular cu acelaşi nume, din Tismana. Acela care le oferea cântecele sale şi, desigur, şi textele celebrelor Maria Lătăreţu şi Maria Tănase. Ei bine, tatăl se descurcă greu. Cu cântatul nu mai merge. Colectează fier vechi şi repară biciclete şi motociclete. Soţia sa, adică mama copilaşului Goguţă, este grav bolnavă. Şi mai mult prin spitale. Fiind recent operată de o boală cumplită. Ce vream să spun? Gogu intră azi în clasa a doua. Ca premiant în clasa întâia. Cu Diplomă. I-a cerut voie tatălui să facă un cort. Bunica fusese îi dăduse voie. Am intervenit, lăudându-l că-i băiat deştept, spre a-şi verifica talentul în ridicarea unui cort. Originile lui Gogu Geagu-Cătăroiu sunt printre lăutarii celebri ai Gorjului. Şi tatăl său cântă la chitară, mândrindu-se că l-a avut profesor de chitară pe eminentul profesor şi poet Viorel Gârbaciu. Dacă Goguţă a primit voie să-şi facă un cort cum gândeşte el, aprobare venită după ce dovedise că mai pusese mâna pe carte, vă daţi seama că aceşti copii minunaţi sunt dornici de carte? Eu, unul, sunt optimist! Şi-n condiţii de criză, şcoala românească are toate şansele să renască. Şi să mai producă genii. Că ăia fără carte ajung ba preşedinţi de stat, ca Traian Băsescu, ori oameni de afaceri precum Gigi Becali.
Ion Predoşanu
