Încă din seara zilei de 13 octombrie generalul Petala a ordonat: “Să se facă chiar imposibilul pentru a se respinge inamicul, prin atacuri energice și disperate.” Grupul „Jiu”, în cursul zilei de 13 octombrie 1916, folosindu-și toate rezervele, a reușit să oprească înaintarea forțelor germane, care activau pe un front larg, separate în trei grupări, cu flancurile refuzate și cu centrul dispozitivului mult avansat, iar rezervele rămăseseră la nord de munți.
Posibilitatea inamicului de a-și continua ofensiva era foarte redusă. În cursul nopții de 13/14 octombrie 1916, activitățile ambilor adversari s-au oprit temporar pe aliniamentul general: Lainici, Bumbești, Turcinești, Lelești, Rasovița, Arcani și Frâncești. În aceste clipe, la oficiul poștal din Târgu-Jiu, unde era instalat comandantul Grupului „Jiu”, s-a ținut o consfătuire în vederea stabilirii operațiunilor ce urmau să se desfășoare în ziua de 14 octombrie 1916, consfătuire la care au participat:
-col. Ion Anastasiu- Grupul „Jiu”
-col. Pașalega Dumitru- Divizia 11 Infanterie
-lt.col. Mărgulescu Rafael- șef st. major Divizia 11 Infanterie
-lt. col. Petroianu Scarlat- Regimentul 21 Artilerie
Hotărârea luată prevedea ca în ziua de 14 octombrie 1916, trupele Grupului „Jiu” să treacă de la apărare la ofensivă. Situația trupelor era următoarea:
În sectorul Nord-Est pe malul răsăritean al Jiului între localitățile Bumbești și Iezureni, se afla în dispozitiv Detașamentul Col. Jipa, care urma să atace forțele inamice în direcția Bumbești-Schela;
În sectorul din centru pe ambele maluri ale Jiului între Sîmbotin și Turcinești, era în dispozitiv Detașamentul col. Obogeanu, care urma să atace frontal inamicul pe direcția Turcinești-Arsuri-Schela; În sectorul Brădiceni-Arcani se afla în curs de regrupare Detașamentul Dejoianu. Venind de la Cerna în marș prin Baia de Aramă i se stabilise misiunea de a ataca în flanc și spate gruparea germană, acționând pe direcția Rasovița-Dobrița-Curpen;
În dimineața zilei de 14 octombrie 1916 trupele germane au reluat înaintarea pe tot 
frontul, în scopul de a ajunge în seara zilei la Târgu Jiu.
Contraofensiva Grupului „Jiu” din 14 octombrie 1916 asupra grupării germane ajunse pe aliniamentul: Frâncești, Rasovița, Lelești, Turcinești, Sîmbotin, Bumbești Jiu, Lainici-contraofensiva s-a lansat frontal și pe ambele flancuri. Surprins, inamicul a căutat să reziste, dar năvala trupelor române a fost atât de năpraznică încât trupele bavareze au fost nevoite să se retragă spre Schela. În ziua de 14 octombrie 1916, trupele române au luat cu asalt toate pozițiile inamicului de pe înălțimile Dealul Leșului-cota 1911, Dealul Piva-Vf. Grindului, alungându-l spre Pasul Vulcan. Victoria trupelor române din 14 octombrie 1916 nu a putut fi exploatată de comandamentul român în scopuri strategice, datorită oboselii fizice a trupelor noastre. Așadar, cum prima fază a bătăliei de la Jiu a luat sfârșit cu succesul trupelor române, în zilele următoare, Grupul „Jiu” și-a restructurat dispozitivul și a trecut la consolidarea lucrărilor de apărare în toată zona acțiunilor de luptă.
A doua bătălie din județul Gorj 29 octombrie – 5 noiembrie 1916
Pentru străpungerea apărării trupelor române din bazinul Gorjului, Marele Cartier German în ultimele zile ale lunii octombrie, o puternică ofensivă în lungul Văii Jiului. Concomitent, a acționat în forță și la Vest de Jiu cu Divizia 41 Infanterie Prusacă, iar mai la vest, pentru cucerirea Dealului Arcanu, cu Diviziile 6 și 7 cavalerie. În zorii zilei de 31 octombrie 1916, o coloană germană a reușit ca, până la lăsarea întunericului să cucerească localitățile Schela și Vaideei. În ziua de 1 noiembrie 1916, unitățile Diviziei 301 germane au înaintat în forță pe Valea Oltului, ocupând localitățile Bumbești-Pițic, Poienari și Baia de Fier. În noaptea de 1 noiembrie, după numeroase rezistențe eroice, unitățile române au reușit să organizeze o nouă poziție de apărare în zona localităților Copăcioasa, Dănești, Cârbești, trimițând detașamentele de siguranță la Novaci și Șomănești. În dimineața zilei de 3 noiembrie, trupele germane au rupt apărarea organizată de trupele române și folosindu-se de cele două divizii de cavalerie (6 și 7) au coborât prin văile Tismanei și Motrului. În după-amiaza de 4 noiembrie, după atacuri repetate, inamicul a rupt apărarea trupelor noastre și până la căderea serii a ajuns pe aliniamentul Peșteana, Rășina, Tunși, închizând astfel cercul în spatele pozițiilor noastre din raionul Cârbești. Aproape încercuiți, luptătorii detașamentului col. Obogeanu au fost atacați cu trupe blindate, reușind cu greu să facă față noii situații și să se salveze. Batalioanele Diviziei 17 Infanterie română, care se deplasau pe Valea Gilortului, pentru a veni în sprijinul unităților Grupului „Jiu”, au fost atacate de Divizia 109 Infanterie germană și respinse pe Blahnița și Câmpul Mare, obligându-le să se retragă, pentru a nu fi încercuite. Merită a fi relevant faptul că ostașii Batalionului 4 din Regimentul 15 Infanterie, în urma luptelor duse în noaptea de 4 noiembrie 1916, pe Dealul Curmătura, au fost încercuiți de un regiment bavarez, s-au bătut eroic și ulterior au fost depresurați de trupele din rezerva Diviziei 17 Infanterie română. După cucerirea pozițiilor organizate în partea de sud a județului Gorj, inamicul a trecut la urmărirea trupelor noastre în retragere spre Câmpia Olteniei, cu Divizia 301 Infanterie, în lungul Oltețului, pe direcția Drăgășani; cu Diviziile 41 și 305 germane pe Valea Jiului, Gilortului și Amaradiei, iar cu diviziile 6 și 7 cavalerie către Stoenești. Cea de-a doua bătălie din sudul județului Gorj a fost de mare angajament, efort și vitejie fără egal. Din acest moment, va urma drumul greu și trist al retragerii în Moldova, iar apoi perioada de refacere și, în sfârșit, revanșa mult așteptată din vara anului 1917.
De reținut!
Cele 25 de regimente, timp de 3 luni au dus lupte eroice în Primul Război Mondial pe teritoriul județului Gorj.
General (r) Constantin Ispas
