I. În ziua Nașterii Domnului a acestui an (2021) a plecat în Împărăția Cerurilor profesorul Ion Novac, personalitate de primă mărime a învățământului din județul nostru și creator de școală târgujiană.
Aflasem, cu puține zile înainte ca soția sa, profesoara Maria Novac, să părăsească lumea aceasta, că amândoi se aflau în stare gravă în spital, luptându-se cu molima care a secerat viețile a numeroși cunoscuți. De când am aflat, m-am rugat pentru salvarea lui și am sperat că Dumnezeu, în care credea cu toată puterea, îl va salva. Vestea plecării lui la Domnul m-a întristat peste măsură și toată ziua imaginea sa și multe fapte și întâmplări care ne-au legat mi-au revenit obsesiv în memorie…
S-a născut în 3 noiembrie 1941, când tatăl său, învățător, ca și mama, era mobilizat pe frontul din Răsărit pentru eliberarea Basarabiei răpite de Rusia bolșevică în iunie 1940.
Crescut într-o familie de dascăli, a intrat în școală la vârsta de 7 ani și a părăsit școala după vârsta de 75 de ani. A fost elev în satul natal – Stroiești (cursuri primare), la Arcani (clasele gimnaziale), la Liceul „Tudor Vladimirescu” (cursurile liceale/medii) și student la Craiova și la București (la Facultățile de Matematică-Fizică de la cele două universități).
A profesat la Școala Generală Runcu, la Liceul din Valea Sadului (Bumbești-Jiu), la Liceul Industrial nr. 4 și la Liceul Industrial nr. 1 (de Chimie) din Târgu-Jiu.
La vârsta de 25 de ani (în 1966) a fost numit director al Liceului Teoretic din Bumbești-Jiu. Era cel mai tânăr director de liceu din toată regiunea Oltenia. S-au aflat sub conducerea lui mulți dintre profesorii care în anii următori vor alcătui elita didactică a celor mai importante școli și licee din Târgu-Jiu. Mi-a vorbit în multe rânduri despre întâiul lui directorat de la liceul de la intrarea în Defileul Jiului, despre importanța și responsabilitățile directorului, despre dorința extraordinară a elevilor de a învăța carte, despre devotamentul profesorilor și despre realizările deosebite ale elevilor și ale profesorilor de acolo.
Asemenea majorității profesorilor, după mai mulți ani de apostolat la școlile sătești sau în coloniile muncitorești, și domnul Ion Novac a ajuns la începutul anilor ’970 în municipiul reședință de județ. A fost cu putință, fiindcă atunci s-au deschis multe licee industriale și școli profesionale.
II. Începând cu anul școlar 1973-1974 a fost înființat în Târgu-Jiu Liceul Industrial de Construcții, liceu în al cărui plan de școlarizare au fost incluse și clase cu profilul chimie industrială a căror menire era formarea specialiștilor cu pregătire medie pentru nou înființata Întreprindere de articole tehnice din cauciuc și cauciuc regenerat (IATCCR). Între profesorii care au predat la aceste clase s-a aflat și Ion Novac.
Peste doi ani, la 1 septembrie 1975, a fost semnat actul de naștere al Liceului de Chimie Industrială Târgu-Jiu (cunoscut sub numele Liceul Industrial nr.1). Clădirea Școlii Profesionale de Construcții din zona Debarcader a devenit sediul tânărului liceu târgujian, iar Ion Novac a fost numit directorul acestuia. Împreună cu el au părăsit noul și impunătorul complex școlar al constructorilor mai mulți profesori de mare calitate.
Liceul s-a dezvoltat și s-a afirmat cu rapiditate. Până în 1978 s-a constituit aici cel mai frumos și cel mai puternic colectiv didactic, îndeosebi la disciplinele de cultură generală.
Formal (legal), Liceul de Chimie s-a înființat printr-o Hotărâre de Guvern, dar viața și valoarea lui i-au fost asigurate de strădaniile și de harul directorului Ion Novac. Practic, 28 de ani din viața lui i-a dedicat acestui liceu. Două treimi din existența Liceului de Chimie se confundă cu numele profesorului Ion Novac. Vreme de aproape 20 de ani (19 ani, 4 luni și 9 zile), profesorul Ion Novac a fost directorul liceului care a pregătit mii de specialiști pentru industria Gorjului și a țării, dar și pentru sănătate, învățământ și alte domenii. A condus liceul în două etape: 1975-1987 și 1997-2002, iar în prima etapă, pe care o cunosc foarte bine, a adus școala între primele din județul Gorj și între primele din țară în profilul chimie industrială. Nu doar în pregătirea teoretică și practică a elevilor a excelat liceul condus de profesorul Ion Novac, ci și în activitățile culturale și sportive. Elevii chimiști de la Târgu-Jiu au fost prezențe permanente la olimpiadele naționale de: matematică, fizică, chimie, geografie, biologie, filosofie, istorie, limba franceză, limba engleză, limba germană, limba rusă, dar și la concursurile naționale pe meserii: chimie, mecanică, electrotehnică.
Directorul Ion Novac a știut ca nimeni altul să valorifice potențialul intelectual al unor profesori deosebiți. Să îi determine să își valorifice toate calitățile pentru un dublu scop: afirmarea fiecăruia și creșterea prestigiului școlii.
Acest statut recunoscut atât de comunitate, cât și de autorități s-a datorat în foarte mare măsură directorului Ion Novac. Afirm aceasta la 43 de ani de când l-am cunoscut pe omul, profesorul și directorul Ion Novac, cu care nu m-am aflat în cele mai bune relații la începuturile activității mele la liceul pe care îl conducea.
Exigent, riguros, tolerant, ferm, organizat, modest, Ion Novac a înțeles perfect cele două componente ale activității de conducere: cea administrativă, care presupune conducerea și administrarea școlii, structurile care reglementează activitatea personalului didactic și rolul instituțional al acestora, precum și cea pedagogico-educativă, care se referă la normele de reglementare a procesului de predare-învățare-evaluare.
Dascăl de vocație și conducător înnăscut, directorul Ion Novac a reușit într-un timp foarte scurt să construiască cultura organizațională a liceului pe care l-a creat și l-a condus. Întemeiată pe valori precum: încredere, adevăr, dreptate, onestitate, altruism, cooperare și competiție, toleranță, respect (pentru ceilalți și pentru școală), atașament profesional, excelență didactică, spirit critic, creativitate etc., cultura organizațională a Liceului de Chimie a avut un rol determinant în crearea și în afirmarea identității instituționale a acestui liceu.
III. L-am cunoscut pe directorul Ion Novac în anul 1978, la puțin timp după concursul pentru ocuparea posturilor vacante din Municipiul Târgu-Jiu. Nu-mi amintesc bine prilejul, dar cred că venise la Inspectoratul Școlar în ziua în care se repartizau pe catedre cei care trecuseră concursul, pentru a-și cunoaște noii profesori. În următorii opt ani școlari și un trimestru din al nouălea, profesorul Ion Novac a fost și directorul meu. Cu alte cuvine, eu am fost subordonatul lui. În toată cariera mea de profesor am fost subordonatul a opt directori. Ion Novac a fost, de departe, directorul cu „D” mare. Au urmat câteva momente care mi-au dezvăluit calitățile umane ale directorului Ion Novac: criza de apendicită pe care am suferit-o în 1983, când m-a dus la excelentul doctor chirurg Emil Sandu care mi-a redat sănătatea; vizitele comune la casele părintești ale fiecăruia dintre noi, la Roșia-Jiu, respectiv la Stroiești; un conflict dur, din 1985, care a avut loc între domnul director Ion Novac și mine, pe de o parte, și Vasile Bulucea, prim-secretar al Comitetului Județean de Partid, pe de altă parte, și o tumultuoasă adunare generală a oamenilor muncii de analiză a rezultatelor la învățătură în anul școlar anterior, din 1986. Mă refer pe scurt doar la aceasta din urmă. Noi, cei de la Liceul de Chimie, ne lăudam cu elevii participanți la olimpiade naționale și cu absolvenții admiși în învățământul superior, iar directorul de atunci al IATCCR (întreprindere patronatoare) și reprezentantul Ministerului Învățământului respingeau rezultatele noastre, considerând că noi trebuia să pregătim doar muncitori. Dacă directorul-patronator susținea că nu are nevoie de admiși în învățământul superior, că lui îi trebuie muncitori și că, dacă nu îi trimitem muncitori, nu ne justificăm existența, mai marele ministeriabil ne-a amenințat: „(…) Nu sunteți pe linia documentelor de partid, nu se poate să nu asigurați forța de muncă a întreprinderii, nu vă justificați existența. (…) Voi merge la minister și voi propune desființarea liceului.”. Aceste evenimente au determinat conducerea de partid și de stat să-l înlocuiască pe domnul profesor Ion Novac. Din 10 ianuarie 1987, domnia sa nu a mai fost directorul Liceului de Chimie. A revenit în aceeași funcție în 1997.
IV. După ce s-a pensionat, domnul Ion Novac a continuat să muncească. A fost directorul Școlii Postliceale Sanitare Omenia, între anii 2007-2016, și director al primului și singurului liceu particular din Târgu-Jiu, Liceul „Victor Daimaca”. În paralel, a continuat să fie profesor de fizică la diferite licee.
Am avut satisfacția să desfășoare activități didactice și la Colegiul Național „Spiru Haret”, în timpul directoratului meu. Între 2007 și 2010, adică în trei ani școlari, a predat fizica la cele mai bune clase de la profilul real. A fost unul dintre cei mai punctuali și conștiincioși profesori. Nu a lipsit și nu a întârziat niciodată de la ore. Deși era foarte exigent, nu am aflat de nicio contestare a exigenței sale. În toți acești ani s-a comportat ca un excelent om de școală. A participat la toate consiliile profesorale și la toate activitățile la care a fost invitat, chiar dacă încadrarea domniei sale nu depășea 8-9 ore. Ne-am întâlnit în cei trei ani școlari cel puțin o dată pe săptămână. Dezbăteam cele mai noi acte normative, ne consultam cu privire la documentele școlare. Îmi amintesc cât de mult mi-a ușurat munca de încadrare a personalului didactic de predare, oferindu-mi un model de fișă a disciplinei, pe care o concepuse.
Modest și discret, dispus mai curând să asculte decât să vorbească, generos și cultivat, înțelept și înțelegător, organizat și concis, respectuos și prietenos, informat și altruist, punctual și riguros, elegant și distins, partizan al lucrului bine făcut, domnul Profesor Ion Novac a fost pentru mine, în acei trei ani, o prezență reconfortantă și un model de dascăl clasic, deși stăpânea la perfecție tehnologia care începuse să ne înrobească.
Cunoscându-l pe domnul Ion Novac, Directorul, Omul și Profesorul, mă socotesc un om norocos. Din păcate, nu i-am spus niciodată cele scrise aici… Acum le-am scris cu durere, spre neuitare! Dumnezeu să vă odihnească, Domnule Director, Domnule Profesor, Om Bun, alături de distinsa dumneavoastră soție, doamna profesoară Maria Novac!
Au plecat în ultimii ani în lumea de dincolo sute de dascăli excepționali fără ca aceia formați de ei să și-i amintească. Dacă este adevărat că există viață în ceruri, atunci, acolo, funcționează școli mult mai valoroase decât cele de aici.
Gheorghe Gorun
