După ce echipa noastră naţională de fotbal ne arată că pluteşte în aria mediocrităţii, numele unui mare fotbalist al anilor trecuţi, ne face să privim cu nostalgie biografia unui fotbalist de excepţie, care ne-a făcut cinste pe marile stadioane ale lumii, iar, în contextul biografiilor prestigioase care au onorat festivitatea intitulată: «GALA PERSONALITĂŢILOR DE ELITĂ ALE ROMÂNIEI. VALORI ROMÂNEŞTI DE ANVERGURĂ MONDIALĂ», desfăşurată la începutul lunii noiembrie 2023, în Sala Filarmonicii «Oltenia» din Craiova, cu prilejul decernării medaliei «Români în elita mondială» şi lansării volumului cu acelaşi titlu, coordonat de către domnul prof. univ. dr. Dumitru Otovescu, la Secţiunea: «Sport și performanțe de top», întâlnim numele marelui fotbalist oltean, Gheorghe POPESCU, fost căpitan al echipei naționale de fotbal a României și al F.C. Barcelona, președinte al clubului F.C. Farul Constanța. Prezent cu echipa națională la 3 Campionate Mondiale de fotbal și la 2 Campionate Europene, ales de 6 ori cel mai bun fotbalist al României, între 1989 și 1996, a devenit după 18 ani ca jucător titular o adevărată legendă. Cunoscut sub numele de Gică Popescu, acesta este unul dintre cei mai glorioși fotbaliști ai României, care a câștigat 13 trofee, cu o experiență fabuloasă pe posturile de fundaș central și mijlocaș central, inspirând încredere spectatorilor și siguranță coechipierilor, sportivul care a devenit un brand internațional în fotbalul contemporan. Din bogatul său palmares remarcăm faptul că a câștigat Supercupa Europei cu Galatasaray -Istanbul (2000), Supercupa Spaniei cu FC Barcelona (1996), Supercupa Olandei cu PSV Eindhoven (1991-1992).
,,Tata m-a dus de mână la meciurile Craiovei «Maxima»”!
S-a născut la 9 octombrie 1967, în orașul Calafat, din județul Dolj, într-o familie în care tatăl era șef de coloană la o bază de autotransport, iar mama era casnică. Are o soră mai mare cu doi ani, care este căsătorită și locuiește în București. Poveştile părintești despre micuţul Gică reflectă ceea ce îl caracteriza încă de mic, tatăl său evidențiind cumințenia, capacitatea de a învăța rapid și de a comunica fluent cu cei din generația sa. Între timp a dobândit și porecla de «Baciul», care în limbajul obișnuit semnifică un rol de lider şi de om de încredere. Gică Popescu este căsătorit cu Luminița Popescu, sora soției lui Gică Hagi. Au împreună doi copii, o fată născută în anul 2000 și un băiat născut în anul 2003, care au fost educați în spiritul datoriei și al bunului simț, al responsabilității și respectului pentru muncă, marele campion susținând că orice ban trebuie câștigat prin efort și nu oferit gratuit. Băiatul, Nicolas, a mers pe urmele tatălui, formându-se ca jucător la Academia Hagi, preferând postul de mijlocaș și apoi jucând la Farul Constanța, în paralel ajungând și component al lotului național U20. Gică Popescu a devenit un fotbalist de renume prin muncă asiduă, prin disciplină și perseverență. Așa a ajuns căpitan al echipei naționale de fotbal a României, dar și căpitanul celebrei echipe F.C. Barcelona. Totodată, a jucat și în campionatele de fotbal ale altor țări, cum ar fi: Olanda, Anglia, Germania, Spania, Italia și Turcia, în prezent fiind impresar și om de afaceri. Cu echipa națională de fotbal a României a participat la trei turnee finale ale Campionatelor mondiale (1990, 1994 și 1998) și la două Campionate europene de fotbal (1996 și 2000). Este absolvent al Facultăţii de Educație Fizică și Sport din Craiova, în anul 2003. Pentru Gică Popescu, fotbalul a devenit o ocupație primordială, în care s-a format și a excelat, jucând la diverse echipe de club: Dunărea Calafat (1982-1984), Universitatea Craiova (1984-1987), Steaua Bucureşti (1988), Universitatea Craiova (1988-1990), PSV Eindhoven (1990-1994), Tottenham Hotspur (1994-1995), F.C. Barcelona (1995-1997), Galatasaray (1997-2001), Lecce (2001-2002), Dinamo Bucureşti (august 2002-noiembrie), Hanovra 1896 (2003). A debutat în Liga 1 la 09.06.1985, în meciul Universitatea Craiova – FC Braşov (1-0), ultimul meci în Liga 1 fiind la 16.11.2002, în meciul Oţelul Galaţi – Dinamo (2-0). La echipa naţională a debutat pe 20 septembrie 1988, în meciul Albania – România (3-0) adunând 115 meciuri şi 16 goluri pentru echipa naţională.
,,Tată, o să vină ziua în care eu o să fiu în locul lui Ştefănescu. Iar lumea mă va iubi mai mult decât pe el”!
Aşa cum am spus, a fost desemnat de şase ori cel mai bun fotbalist al României: 1989, 1990, 1991, 1992, 1995, 1996. Fotbalul şi Universitatea le-a descoperit într-o revistă cumpărată de tatăl său în 1974, spunând că: ,,Tata m-a dus de mână la meciurile Craiovei «Maxima»”, în volumul «Viaţa mea», scris de Daniel Nanu, iar, într-o discuţie pe care a avuto cu tatăl, spunea: ,,Tată, o să vină ziua în care eu o să fiu în locul lui Ştefănescu. Iar lumea mă va iubi mai mult decât pe el”! Junioratul l-a făcut la Calafat, iar de acolo a ajuns la Universitatea, unde a jucat din 1984 până în 1988, apoi, a decis ca să plece la Steaua. A fost o adevărată poveste plecarea sa la Bucureşti, dar după numai un sezon petrecut în Ghencea a decis să se reîntoarcă în Bănie, acolo unde a mai stat doi ani, până a plecat din România. A ajuns în Olanda, în Anglia, iar după numai un an, a semnat cu Barcelona! A fost promovat din primul moment de Johan Cruyff, primind chiar şi banderola de căpitan, fapt care l-a impresionat foarte mult și pe care l-a relatat mai târziu în felul următor: „Eram primul român căpitan al unei echipe aşa de mari! Era o mândrie, simţeam că reprezint ţara şi fotbalul românesc! Am ţinut cu dinţii să-mi onorez cât mai bine rolul şi n-a fost deloc simplu. Cruyff, unul dintre cei mai mari antrenori pe care i-a avut fotbalul mondial, a luat o decizie care a uimit pe toată lumea, inclusiv pe mine: la doar şase luni după ce fusesem transferat acolo, m-a numit al doilea căpitan de echipă!? Şi, după alte şase luni, am devenit prim-căpitan! Trecuse doar un an de când semnasem pentru ei”. Așa că după două sezoane petrecute în Spania, Gică Popescu decide că e timpul pentru o nouă schimbare şi semnează cu Galatasaray, acolo unde a jucat timp de cinci sezoane. Finalul carierei l-a găsit la Hannover, după mici perioade de timp pe care le-a petrecut la Lecce şi Dinamo. A deţinut funcţii de conducere ca președinte la Academia de Fotbal «Gică Popescu» (2000-2010), Președinte la Clubul «Farul» Constanța, din2020 şi în prezent, unde antrenorul tehnic, încă mai este faimosul fotbalist internațional Gică Hagi. În cariera sa fotbalistică de 18 ani, Gică Popescu a înscris 84 de goluri, deși a jucat pe posturi defensive, ca mijlocaș sau fundaș, înscriind 68 de goluri pentru echipele de club și 16 pentru echipa națională a României. Cele mai multe goluri le-a înscris în perioada când a fost titular la Universitatea Craiova – 22 de goluri, între anii 1985-1990, și la PSV Eindhoven, în Olanda – 24 goluri, în intervalul 1990-1994. După retragerea din fotbal, a intrat în afaceri și a deschis propria școală de fotbal la Craiova – Academia de Fotbal «Gică Popescu», iar, în anul 2005 a candidat pentru postul de președinte al Federației Române de Fotbal, ocupat până atunci de fostul fotbalist Mircea Sandu, însă, la alegerile din 21 noiembrie a adunat doar 102 voturi, față de 187 ale contracandidatului său. În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul «Meritul Sportiv» clasa a III-a, pentru rezultatele obținute la turneele finale din perioada 1990-2000 și pentru întreaga activitate. Gică Popescu este o legendă vie a fotbalului românesc și o personalitate care inspiră mult respect și simpatie în rândul mai multor generații de suporteri, iar, ca un bun cunoscător în tainele fotbalului de rang înalt, acesta are o poziție echilibrată în aparițiile publice și o ținută de gândire și comportament bazată pe valori morale perene. Ceea ce îl caracterizează dintotdeauna și constituie un motiv pentru care îl apreciază tinerii sunt: rigoarea în antrenare, dedicația în muncă și corectitudinea în relațiile interumane, responsabilitatea față de obiective triumfătoare, ca sursă motivațională!
Vasile GOGONEA
