Continuăm şi în acest an prezentarea biografiilor prestigioase care au onorat festivitatea intitulată: «GALA PERSONALITĂŢILOR DE ELITĂ ALE ROMÂNIEI. VALORI ROMÂNEŞTI DE ANVERGURĂ MONDIALĂ», desfăşurată la începutul lunii noiembrie 2023, în Sala Filarmonicii «Oltenia» din Craiova, cu prilejul decernării medaliei «Români în elita mondială» şi lansării volumului cu acelaşi titlu, coordonat de către domnul prof. univ. dr. Dumitru Otovescu, având convingerea că oamenii aceştia sunt nume prestigioase care merită atenţia, de aceea, la Secţiunea «Medicină», am ales de această dată pe domnul prof. univ. dr. IRINEL POPESCU, membru corespondent al Academiei Române, care s-a născut în data de 22 aprilie 1953, în localitatea Filiaşi, pe atunci reşedinţă de comună, acum oraş cu cca. 17.000 de locuitori. Părinţii săi, Petre şi Elena Popescu, şi-au cumpărat aici, prin anii 1945-1946, o casă spaţioasă, care avea 6 camere şi un teren apreciabil, împărţit în două curţi şi o grădina cu pomi fructiferi, din care nu lipseau alunul şi smochinul. Aceasta era situată în zona centrală a Filiaşului, unde s-au şi născut cei doi fii, Irinel, în 1953 şi Dan, în 1954. După naşterea lui Irinel, aici s-au mutat defintiv şi bunicii dinspre mamă. Tatăl său era originar din Craiova, unde a absolvit Liceul Comercial, după care s-a căsătorit cu mama sa, Elena, după care s-au stabilit în Filiaşi. Aici, tatăl lui Irinel se ocupa cu comerţul, având deschis un magazin în propria casă, ocupaţie deprinsă de la înaintaşul său, respectiv bunicul lui Irinel. Practicarea negustoriei a adus un anumit confort de viaţă familiei Popescu şi un mod de trai liniştit, întrerupt brusc şi dramatic în anul 1959, când noile legi ale proaspătului regim comunist, au taxat negustoria ca o activitate de speculă şi au interzis-o, astfel că tatăl lui Irinel a fost arestat în anul 1959, iar partea din faţă a casei a fost naţionalizată, aici fiind stabilit sediul Uniunii de Cultură Fizică şi Sport. Bolile contractate pe timpul detenţiei şi, apoi, demolarea casei în anul 1986, ca urmare a aberantului plan de sistematizare, au grăbit sfârşitul vieţii tatălui, petrecut în februarie 1989. Își aduce aminte cu nostalgie că părinții l-au sfătuit permanent să învețe și să-și asculte cu atenție și respect profesorii. Atunci când a trebuit să se pregătească pentru admiterea la facultate a înclinat spre specializarea engleză, însă mama sa l-a consultat și pe tânărul Alexandru Ciocâlteu, fiul unor renumiți și apreciați medici de la Spitalul din Filiași, el însuși student la medicină, care l-a îndrumat spre Facultatea de Medicină, aducând ca argument faptul că engleza poate fi învățată și în afara facultății, ceea ce a și convins-o pe mama sa. A fost de două ori campion al județului Dolj la juniori, în cadrul competiției de șah (1970 și 1971).
Profesor și șef de clinică la UMF «Carol Davila», Institutul Clinic Fundeni
Între anii 1971-1977 a fost student la Facultatea de Medicină Generală a Institutului de Medicină și Farmacie din București (IMF), pe care a absolvit-o în anul 1977 cu media 9,98. A fost primul clasat la «Concursul de internat în specialităţi chirurgicale» al promoției și a primit premiul «Elena Dimitriu» pentru cea mai bună medie la absolvire și cel mai bun rezultat la examenul de internat. În anul 1980 a devenit asistent al reputatului profesor și chirurg de faimă, Dan Setlacec, în Clinica Chirurgicală a Institutului Clinic Fundeni, pe care l-a apreciat în mod elogios. Competențele dobândite i-au îngăduit să-și construiască o carieră medicală ascendentă, un moment de referință constituindu-l anul 1990, când Irinel Popescu devine medic primar chirurg și doctor în medicină. Teza sa de doctorat se intitula: 
«Ulcerațiile acute gastrice hemoragice; studiu clinic-patologic a 340 cazuri UMF Carol Davila București», aflată sub atenta îndrumare a conducătorului său, prof. dr. Dan Setlacec. După anul 1995 a participat în mod activ și responsabil la construcția programului național de transplant de organe în România, devenind președinte al Asociației «Romtransplant», în anul 1997, și reprezentant al României la Consiliul Europei – comisia de transplant. Un alt moment important de referință l-a reprezentat anul 1999, când a devenit profesor și șef de clinică la UMF «Carol Davila», Institutul Clinic Fundeni. Prof. dr. Irinel Popescu este fondatorul programului național de transplant hepatic din România, prin care medicina din țara noastră a ajuns la nivelul competitiv de top al altor programe de transplant hepatic din lume. Din anul 2012 i s-a încredințat funcția de Director al Centrului de Boli Digestive și Transplant Hepatic – Institutul Clinic Fundeni, apoi de coordonator al Programului de Formare (studii doctorale, postdoctorale), în cadrul Platformei de Formare și Cercetare Interdisciplinară de Medicină Translațională «George Emil Palade» UMF «Carol Davila», având 20 de doctoranzi cu teze finalizate.
Decorat cu «Steaua României» în grad de mare ofițer (anul 2000) și în grad de Mare Cruce (anul 2013)
Cariera medicală prodigioasă și rezultatele remarcabile în cercetarea științifică i-au adus, în anul 2013, primirea în rândurile membrilor Academiei Române, în calitate de membru corespondent, fiind, de asemenea, un reper inedit și semnificativ al dezvoltării sale profesionale. A inițiat relații cu mari chirurgi ai lumii, cu care va colabora la dezvoltarea chirurgiei hepato-bilio-pancreatice și a transplantului hepatic în România: Christoph Broelsch, Masatoshi Makuuchi, Domenico Forti, Sun Gyu Lee, Akimasa Nakao, Nicholaos Lygidakis, la care se adaugă și trei dintre maeștrii săi: Thomas Starzl, Henri Bismuth și Charlie Miller. În plan internațional, a fost membru în colectivul de redacție al revistei «Journal of Telemedicine and E-Health» și este membru de circa 20 de ani în colectivul de redacție al revistei «Langenbeck’s Archives for Surgery», cea mai prestigioasă revistă germană de chirurgie. În anul 2007, a devenit membru al «European Surgical Association» (ESA), cea mai prestigioasă societate științifică chirurgicală din Europa, parteneră a 
«American Surgical Association» (ASA), având ca revistă oficială «Annals of Surgery», considerată cea mai prestigioasă revistă chirurgicală din lume. Din anul 2011 a reprezentat România la Federația Europeană a Academiilor de Medicină (FEAM), fiind ales vicepreședinte în anul 2013 și președinte al Congresului, din anul 2014, al FEAM, desfășurat la București și având ca temă principală «One Health», un concept modern care s-a dezvoltat foarte mult în prezent la nivel internațional. În anul 2012 a câștigat, prin competiție, un proiect european de 10 milioane de euro, cu care a construit Centrul de Excelență în Medicină Translațională (CEMT) de la Institutul Clinic Fundeni. Totodată, a inițiat o bancă de tumori, prima de acest fel din Europa de Est, prin intermediul căreia a efectuat mai multe cercetări de genomică a cancerului. În anul 2013 a publicat două articole într-una dintre cele mai prestigioase reviste din lume, «Nature Genetics», la unul dintre articole fiind autor corespondent. Totodată, a fost ales vicepreședinte al «International Association of Surgeons, Gastroenterologists and Oncologists» (IASGO) și vice-redactor șef al revistei «Surgery, Gastroenterology and Oncology». Participă, în calitate de coeditor, la apariția unui prestigios tratat internațional: «The IASGO Textbook of Multidisciplinary management of hepato-pancreato-biliary diseases», în cadrul căruia elaborează, împreună cu echipa Institutului Clinic Fundeni, mai multe capitole dedicate transplantului hepatic. De-a lungul timpului, a susținut numeroase lucrări și a prezidat conferințe și congrese naționale și internaționale, iar, în mai multe rânduri, a fost invitat special pentru astfel de evenimente! A primit o serie de premii, între care amintim: Premiul «Iuliu Hatieganu» al Academiei Române pentru lucrarea «Chirurgie laparoscopică – tehnici avansate» în colaborare cu prof. Corneliu Dragomirescu în anul 2000, Premiul Colegiului Medicilor din România pentru realizări în chirurgie în anul 2001, premiul «Cel mai bun medic chirurg» la Gala «10 pentru România» din anul 2006, Marele Premiu al Galei Elitelor Medicale, Baia Mare, 2021, şi a primit titlul de doctor honoris causa al unor prestigioase universități printre care amintim: Universitatea de Medicină și Farmacie Craiova (2006), Universitatea «Iuliu Hațieganu» Cluj-Napoca (2012), Universitatea «Apollonia», Iași (2018), Universitatea de Medicina si Farmaciei «Grigore T. Popa», Iasi (2023) şi altele. A fost decorat cu «Steaua României» în grad de mare ofițer (anul 2000) și în grad de Mare Cruce (anul 2013), cu Ordinul de Merit al Franței, cu Ordinul Republicii (cea mai înaltă decorație a Republicii Moldova), cu Crucea Patriarhală (2012) și cu Coroana României în Grad de Ofiter (2013). În concluzie, să spunem că la începuturile transplantului hepatic în România, operația se făcea în timp de 8-12 ore, dar acum se desfășoară în circa 6 ore, experiența medicului chirurg și a întregii sale echipe operatorii fiind definitorie. De aceea, rata de succes în transplantul hepatic din România este de circa 70%, similară cu cea existentă pe plan mondial. (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
