Frumoasele amintiri despre medicii din alte vremuri

295
spital-mediumCând am fost copil, tusea convulsivă (măgărească cum îi ziceau ţăranii) m-a lăsat cu predispoziţia de a contracta, din te miri ce, o boală de plămâni. Ca urmare, la orice răceală, tatăl meu, mă ducea la medic. În perioada interbelică, medic la dispensarul Săcelu era un neamţ Pogoreltz. M-a dus tata la acest doctor.

După ce m-a ispitit în ce clasă sunt, dacă ştiu tabla înmulţirii şi mi-a pus întrebări 6×9=?, 7×9=?, 7×8=?înmulţirile cele mai grele de memorat, i-a spus tatălui meu-ai un copil isteţ. Să vedem cum stăm cu sănătatea?? Şi, m-a consultat.-,,O simplă răceală care va trece repede. Să nu mai alergi ca să transpiri, să nu bei apă rece şi să nu stai în curent. La plecare, mi-a întins mâna, ceea ce m-a impresionat peste măsură. Cu câteva ceaiuri fierbinţi răceala a trecut. Am respectat sfaturile acestui minunat doctor şi prin grija neuitatului meu învăţător Nicu Popescu-Bobu, am ajuns elev al Şcolii normale din Tg-Jiu. În internatul şcolii nu erau condiţii prea bune. Dormitoare cu 30-40 paturi şi cu o singură sobă. Am răcit mai zdravăn ca în copilărie şi m-a dus tatăl meu la doctorul HASNAŞ. Acelaşi comportament demn de toată lauda. Am avut ocazia să-mi dau seama ce suflet mare sălăşluieşte în fiinţa lui. Acolo am găsit o bătrână, pe care o consultase, o sfătuia şi i-a spus că o costă 25 lei. Bătrâna la rugat să-i lase 5 lei din cei 25 pe care-i avea, ca să meargă cu trenul până la Cărbuneşti şi de acolo s-o duce pe picioare până acasă. Doctorul Hasnaş a ispitit-o cu cine stă, dacă are copii, etc.

– Sunt numai eu şi o capră care mă hrăneşte. Încolo nu am pe nimeni.
– Ia înapoi pe cei 25 lei-cumpără-ţi medicamentele şi să ai grijă de sănătate. Nu l-am uitat niciodată pe acest doctor –UN MARE OM.
Au trecut anii şi am ajuns pe frontul din răsărit. În Crimeea a izbucnit o epidemie de febră tifoidă. Era şi normal. Nu aveam mâncare, nu aveam medicamente. Se bea apă din gropile făcute de copitele cailor. Îmbolnăvindu-mă, boleam în saloane- barăci de 30-40 de paturi.
Aşa cum am relatat şi în articolul ,,Ciolanul a aruncat dihania în clasa politică” -Gorjeanul 25 noiembrie 2009-singurul medicament era un cearşaf şi o găleată cu apă. Am bolit peste 120 zile. Am fost singurul supravieţuitor din salon. Aceasta, graţie medicului colonel Haiducescu, care examinându-mi fişa medicală m-a întrebat:
,,- tinere, eu am lucrat la Novaci cu un sanitar Cinteză!
– Este tatăl meu domnule doctor”
Doctorul Haiducescu ne vizita permanent, chiar de 5-6 ori pe zi şi ne sfătuia să ne ferim de apă, de pâine, de orice aliment care ar putea perfora intestinul. Pe mine mă întreba cum mă simt şi-mi repeta sfaturile. Vecinul meu de pat, un sublocotenent din Tg-Jiu, nu a mai putut rezista, a băut apă din găleată şi dimineaţa l-am găsit mort.
Ni se făceau injecţii în şold dar nu simţeam înţepăturile. După un timp am simţit înţepătura.-Sunteţi salvat- a zis asistentul. Treptat, treptat am început să mă întremez. La hrană mi s-au adăugat supe uşoare-limpezi. Mă simţeam refăcut. După 120 de zile de spitalizare, exact 120 zile-timp cât bolisem, am primit concediu. Am plecat cu un tren nemţesc. La prima oprire am fost dat jos din tren. Şi am mers, aşa, pe bucăţele, până am ajuns în Basarabia, la treburile româneşti. Datorez viaţa medicului Haiducescu pe care nu-l pot uita. S-a terminat războiul dar necazurile suferite de mine pe front- degerat, rănit, febra tifoidă-mi-au lăsat organismul şubred şi din te miri ce, cădeam la pat. Pentru refacere am fost trimis la băi, la Olăneşti. Doctoriţa de la dispensarul staţiunii mi-a zis-,, Nu vă putem ţine în staţiune. Ai organismul decalcifiat şi nu dorim să muriţi aici”. A doua zi-23 august- apoi 24 august. N-am luat în seamă avertismentul doctoriţei. În ziua de 25 august, pe când eram în parc, cineva striga: -,, Cine-i dl Cinteză de la Gorj ? – Eu sunt.
-Hai, domnule, că am ordin să vă duc la dispensar.”
Tânăra doctoriţă m-a luat la ceartă.- Aţi fost la mai mulţi doctori. Fiecare v-a spus ca să nu mâncaţi. Şi aşa aţi ajuns să nu mai aveţi ce mânca?
-,,Da aşa este.
– Iată ce veţi face. Mergeţi acasă şi soţia să vă gătească un singur fel de mâncare pe zi. Vă face bine, treceţi-l la pozitiv. Vă face rău, evitaţi-l.”
Ajuns acasă, am respectat întocmai sfaturile tinerei doctoriţe şi treptat, treptat am revenit la viaţa normală. Abia atunci i-am mulţumit şi i-am urat tot binele din lume, pe când, la Olăneşti, când m-a expediat, am făcut mărunt din buze. A avut perfectă dreptate.
În satul meu, dispensarul era la câteva sute de metri şi era încadrat cu o tânără pereche de medici, devotaţi profesiei alese. El, medicul, îmi făcea injecţii şi durata unei injecţii-prea mare-m-a contrariat şi l-am întrebat, de ce atât de mult timp. Răspusul m-a convins că avea dreptate. În acest fel injecţia nu era dureroasă şi serul se absorbea în întregime de organism. Deoarece. Preşedintele raionului dădea semne de curtenire faţă de soţia doctorului, ei, medicii au părăsit raionul mergând în localităţile unde copilăriseră. M-am refăcut definitiv şi puteam să-mi desfăşor munca la nivelul cerinţelor. Ce m-a determinat să scriu rândurile de mai sus??
Călătorind cu autobuzul pe banca din spatele meu două femei discutau despre necazurile întâlnite la dispensarele medicale. Cea tânără istorisea cum s-a dus la dispensar să ia o reţetă pentru tatăl său, bătrân de 80 ani, care se găsea în evidenţa dispensarului cu dosar cerut de reglementările în vigoare.
– Câţi ani are tatăl tău, a întrebat doctoriţa.-80 de ani doamnă.
– Eşti nebună. De ce cheltui banii pentru un om care şi-a trăit traiul.
– Este tatăl meu doamnă. Şi a trebuit să insist, să plâng şi abia mi-a dat reţeta.
– Nu ştiu, dragă, ce să mai cred. -A răspuns cea în vârstă. Parcă au înebunit doctorii ăştia. Am auzit că la maternitatea din Tg-Jiu sau Motru nu ştiu sigur-este un medic care la toate gravidele vrea să le facă cezariană. Întreabă cine e cu gravida x?- Eu.(Noi).
– Îi facem cezariană, altfel moare şi ea şi copilul. Partea mea este 20 milioane. Cu ceilalţi vă înţelegeţi. Faceţi rost de bani şi mă anunţaţi.
Cele două femei au comentat în fel şi chipuri ce au auzit ele că se întâmplă pe la spitale şi dispensarii.
Îmi amintesc- în vremea lui Ceauşescu, prim secretar la judeţul Gorj ajunsese Constantin Băbălău. Fiind internat în spital, într-o dimineaţă mare vânzoleală. Schimbarea lenjeriei de pat, întrebări ce nevoie de medicamente mai avem etc. O asistentă ne-a informat că vine Băbălău în control. Despre acest minunat om, prim secretar comunist, eu am consemnat câteva aspecte în articolul,,Omul din valea lui Câine”-Gorjeanul-16 nov. 1999- Aşa stăteau lucrurile în alte vremuri. Stăteau mult mai bine, chiar în vremea comuniştilor. În anii de după 89- deci în anii democraţiei- în domeniul sănătăţii treburile merg cum nu se poate mai rău. Doar câteva exemple:
-un medic din Braşov a ghipsat piciorul sănătos nu pe cel fracturat;
-un medic dentist a extras măseaua sănătoasă nu pe cea cariată;
-o asistentă a uitat un bebeluş în incubator;
-o doctoriţă din Tg-Jiu, arestată pentru că a cerut 1000 lei pentru a elibera un document medical unui bolnav ce era în evidenţa serviciului său cu dosarul necesar, completat la zi
– Şi multe , multe asemenea cazuri relatate de presă şi tv.
Sunt de acord că suntem în perioadă de criză şi viaţa este grea dar, cum rămâne cu jurământul lui Hipocrate.
Cum sună jurământul lui Hipocrate şi dacă medicii care îl încalcă, se împacă cu gândul că nu au jurat pe biblie. Dar conştiinţa lor ce spune?? Dacă exăstă pe undeva?
Emanoil Cinteză

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here