În urmă cu un an, pe 14 iulie 2011, scriam în Gorjeanul despre „Frauduloasa vânzare penală a Dispensarului Veterinar din Brădiceni”, neanunţată nici măcar consilierilor locali de către primarul comunei Peştişani din acea vreme. Îl găsisem pe eroul acestei anchete, Vasile Frătuţu, acasă la amicul şi colaboratorul Gorjeanului, Ion Căpruciu. El, Vasile Frătuţu, şi cu vărul său Costel Popescu ar fi avut dreptul să revendice terenul pe care-a fost construit Dispensarul Uman şi cel Veterinar din Brădiceni, dar bănuind că e în domeniul public s-au abţinut. Între timp, primarul reales pe 10 iunie, Florin Pavel, e reţinut şi deci suspendat, iar Vasile Frătuţu a câştigat un proces la Tribunalul Târgu Jiu, cu hotărâre definitivă şi irevocabilă, nepusă în practică de autorităţile comunei Peştişani. S-a adresat, totuşi, cu încredere la CEDO şi iar „a luat-o-n barbă”, cum se spune, ca la Primăria din Peştişani.
Cine este şi ce vrea moştenitorul Vasile Frătuţu?
Un om ca toţi oamenii, cu bunele şi cu relele lui. Aşa cum crede că-i şi preşedintele suspendat Traian Băsescu. Cu care şi-a intersectat 
viaţa de câteva ori, ba când i-a fost profesor şi i-a dat 4 la marinărie şi tot nota 4 la purtare, dacă este să-i dăm crezare. Cel puţin aşa ne-a declarat vineri seara, în casa bătrânească din Brădiceni, unde mai vine din când în când. Căci, în restul anului, locuieşte la Constanţa, pe str. Unirii nr. 77, Bloc V6A, Sc. B, Et. 3, Ap. 24, deşi susţine că ar avea reşedinţa în Brădiceni, comuna Peştişani, judeţul Gorj.
Apropiat al fraţilor Mircea şi Traian Băsescu!
Acum un an, fostul ofiţer de marină (acum în rezervă, la peste 70 de ani!) nu accepta să vorbească despre Traian Băsescu. În condiţiile în care se dădea ştiut nevoie mare. Chiar şi vineri seara îmi spunea că i-a închiriat un spaţiu comercial lui Mircea Băsescu, de fapt unei fine a acestuia. Dar că Mircea Băsescu ar fi directorul general al firmei.
Traian mi-a mărit pensia!
N-am avut de lucru şi l-am întrebat dac-a fost la vot, la referendum. „Eu, păi ce să caut? Nu v-am spus că-s prieten cu Mircea şi-l admir pe Traian, care-a făcut multe treburi bune în ţara asta?” Bine, bine, zic eu, dar care-s alea? Şi n-a fost în stare să-mi spună decât că lui i-a mărit pensia.
I-am vorbit de Justiţie, în care-a promovat numai neprofesionişti. Ministrul Cătălin Predoiu fiind numai unul dintre aceştia, marea lui calitate este că e vărul Elenei Udrea. Neavând chef de harţă, am schimbat subiectul. Nu vroia să priceapă că necazurile lui cu autorităţile locale din Peştişani, dar şi din Justiţie sunt rodul „faptelor bune” ale preşedintelui Traian Băsescu, actual suspendat! Că doar el îl lăuda pe ex-ministrul (In)Justiţiei Cătălin Predoiu că are relaţii la Uniunea Europeană, und-ar fi bine văzut, şi vom avea un raport pe Justiţie favorabil. Şi nu era singura gogoaşă marca Traian Băsescu. Dar asta-i altă poveste.
„Traian s-a certat cu tat’su, în 92, mi-a spus mie Mircea!”
Ca să fie credibil, mă-ntreba dacă ştiu că tatăl lui Traian Băsescu este evreu, dar ar fi plecat din 1971 în Israel, după ce-a divorţat de mama acestuia. Mă fac că nu ştiu, dar că-i posibil şi că ar putea fi încă în viaţă. „Nu, mi-a spus mie Mircea că din 1992 s-a certat cu Traian şi nu mai păstrează nicio legătură. Dac-o mai trăi sau nu, domnul Braunovici, nu se mai ştie!”
Mi-a mai afirmat că o droaie de ziarişti l-au rugat să-şi povestească viaţa de vaporean şi apropiat al lui Bădia Traian, dar el n-ar fi acceptat. Pe mine unul, nu mă interesează. Şi cum făcea spume la gură contra inamicilor politici ai lui Traian Băsescu, m-am scuzat de întrebarea cu votul la referendum şi l-am rugat să schimbăm subiectul.
Acte doveditoare, judecăţi părtinitoare?!
Nu i-am cercetat actele, luându-i de bune propriile-i declaraţii şi Dosarul imens, în care are acte testamentare scrise cu o grafie exemplară, cum aveau notarii din secolele trecute. Pe când Brădicenii nu era un sat oarecare, ca acum, aparţinător comunei Peştişani, ci un târg însemnat. Ba a făcut parte din Plasa Vulcan, ba a fost plasă, până prin anul 1947, cel mult 1948, vreme când avea Tribunal şi o Şcoală de grefieri.
Omul se zbate acum, ca peştele pe uscat. Nu-şi găseşte drepturile nici la tribunalele româneşti, deşi are acte de proprietate ale strămoşilor săi de prin 1887, 1892 ori din secolul XX. Toate în perfectă stare, revendicările sale fiind obiectul Dosarului nr. 4984/318/2009 la Tribunalul Gorj, care-a dat câştig de cauză primăriei Peştişani. În situaţia asta era şi-n 2011, când şi-a luat inima-n dinţi şi s-a adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, de unde referentul juridic V. Nicolescu i-a comunicat, pe 21 iulie 2011, primirea formularului din partea sa, prin formularea: “Confirm primirea formularului dumneavoastră de cerere cu anexe din datra de 29 aprilie 2011. Curtea va examina cazul prezentat de îndată ce va fi posibil pe baza informaţiilor şi a documentelor furnizate. Procedura este în principiu scrisă şi nu va trebui să vă prezentaţi personal decât ca iurmare a invitaţiei curţii în acest sens.”
CEDO spune NU!
Abia pe 2 decembrie 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului îi comunică pe adresa din Constanţa, petentului Vasile Frătuţu că: „Ţinând seama de toate aspectele care i-au fost furnizate şi în limitele competenţei sale de a examina solicitările formulate, Curtea a considerat că nu au fost îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 şi 35 din Convenţie”.
Evident, semnează acelaşi slujbaş umil dar bine plătit, V. Nicolescu, Referent juridic.
Nu înainte de a preciza că această decizie este definitivă şi nu poate face obiectul niciunui recurs, nici în faţa Marii camere, nici a altui organism al Curţii”(…)„Conform directivelor Curţii, dosarul cererii va fi distrus într-un termen de un an de la data acestei decizii”.
Adevăruri sau bazaconii?
Printre acuzaţii nereuşitelor sale sunt primarul suspendat al comunei Peştişani, Florin Pavel, referenţii agricoli Gheorghe Bocean şi Victor Coteţ. Dar şi un vecin Miluş, care-ar avea interese şi două neveste judecător la Petroşani, prima decedată, a doua încă activă. Başca un ins deloc oarecare ce a cumpărat un teren de la defunctul Ion Ciolofan, om fără urmaşi, deci a cumpărat de la o soră a defunctului Ion Ciolofan. Iar acest personaj, ajuns mare în mass-media cotrocenistă, un fel de „bea Grigore aghiazmă!”, l-ar fi sunat la Constanţa să-i cumpere partea de teren revendicată. Nea Vasile Frătuţu n-ar fi zis nu, dar i-a cerut acestui Grigore să intervină la primarul suspendat, cu care-a fost coleg de liceu, şi să-i dea titlul de proprietate. Că altfel nu puteau face tranzacţia. Iar la auzul acestor pretenţii, Grigore i-ar fi închis telefonul în nas!
Ion Predoşanu
Pentru a vedea documentele daţi clic pe poză
