Copiii
Da, am făcut copii, i-am crescut şi s-au dus în lume. De noi cine o să aibe grijă la bătrâneţe, că de aia îţi faci copii, să-ţi aducă paharul cu apă când nu mai poţi.
Cel mare, medic, a plecat să se specializeze în străinătate, dar acum, că a terminat ar putea veni acasă să-şi deschidă un cabinet, la noi doctorii lucrează puţin şi câştigă mult. Ce, lui i-ar strica asta? Ce-i trebuie să rămână acolo unde munceşte din greu? Şi cu noi ce-o să se întâmple?
Fata, o nerecunoscătoare, i-am făcut farmacie şi i-am dat numele ei, ce-i trebuie mai mult? De ce nu vine acasă? Ce i-a trebuit să rămână în Bucureşti, cu ce-i mai bine acolo? Mă tot gândesc că o să rămânem singuri şi o să ne ducem la azil. Nici nu vreau altceva. Vreau la azil. Chiar vreau. Abia aştept!
La un moment dat am înţeles că avea de gând să plece şi ea din ţară. Studia dintr-o carte groasă, în engleză. Mai bine de-ar fi rămas în Bucureşti, tot era mai aproape. Nu-mi spunea nimic. Ea crede că eu n-o înţeleg. O iubeşte pe bunică-sa. Zice că ea a crescut-o. Da eu ce-am făcut? Unde am fost? Cu bunica vorbeşte, îi mai povesteşte, dar cu reţinere, să nu ne transmită ceva.
Acum a plecat… Când sună, o sună pe bunica nu pe mine, nu pe noi, părinţii. De ce? Ce o avea atâta de vorbit? Desigur, se plictiseşte, am şi întrebat-o dacă n-are ceva mai bun de făcut. Nu, eu nu-i sun nici pe unul, nici pe altul. Nu-i sun pentru că nu se cade, ei trebuie să mă sune pe mine, ei sunt copii iar eu le sunt mamă. Ce dacă e gratis pe skype, nu-i sun, am mândrie. La mândria mea nu renunţ!
Doar unul a mai rămas în ţară. E în Bucureşti. Poate s-o aduna el pe lângă noi. Încercăm să-l atragem. Că doar avem ditamai casa şi alte căsuţe şi averi. Şi ce-i mai important: de noi cine o să aibe grijă când vom fi bătrâni?
Nici cu el nu e uşor. I-am tot dat bani, odată mi-a cerut o suma mare împrumut şi nu i-am mai primit înapoi. Nu, asta nu-i corect, datoria trebuie achitată. Ce moment bun am prins! El era plecat de acasă, am intrat şi i-am căutat în camera, am găsit unde ţinea banii şi mi-am luat suma ce mi-o datora. Nu i-am spus nimic, dar când a vrut să-şi plătească nişte datorii sau angajaţii din acei bani, nu i-a mai găsit. S-a supărat, dar ce, erau banii mei. El şi-a recunoscut greşeala dar mare i-a fost supărarea că i-am luat fără să-l informez.
Mare ghinion am avut cu copiii. Uite, prietenii, i-au fata acasă, stă cu ei, are copii, iar familia S. de asemenea. Şi ce bine se înţeleg! La noi nu merge. Ce m-am distrat odată: Grigore s-a-ntâlnit cu un cunoscut pe care nu-l văzuse de mult timp şi când acela l-a întrebat dacă are copii a răspuns că nu. Cum poţi spune „da”? Dacă te întreabă de ei ce fac, unde sunt, ce răspunzi? Dacă spui adevărul, te faci de râs, că e vai de ei! Vera îmi spune mereu că am copii buni, că au învăţat carte, că au un viitor frumos, n-au vicii, sunt muncitori, dar ce, asta-i tot? De noi nici nu le pasă. Şi toţi prietenii noştri au nepoţi, iar noi, de la trei copii, nici unul.
Mai acum vreo doi ani am aflat că cel mic are o prietenă, sunt cam de zece ani împreună, dar nu ne-a spus nimic. Şi ce părinţi de treabă are fata, vin la noi, ne fac treburi în casă, în grădină. Oameni de toată isprava! Că doar fac asta pentru fata lor, să-i fie ei bine. Măcar de-ar face şi ei un copil, să avem şi noi un nepot. Nu, eu nu pot ajuta, că n-am voie să ridic, dar îl creşte cuscra, ea e şi mai tânără.
Ce surpriză! După ani de rătăcire prin Bucureşti, cel mic a venit acasă şi stă la noi cu prietena lui şi copilul ei. Sigur că-i acceptăm, ceilalţi doi s-au dus in lume şi de-acum am îmbătrânit şi noi. Trebuie să fie cineva să ne ducă la doctori, să ne facă treburile în casă, doar noi nu mai putem, suntem bătrâni. Şi fata asta munceşte mult în casa noastră, ca şi părinţii ei. Dar e tare friguroasă! Cred că o să mă coste mult încălzirea pe timp de iarnă! Mă uit mereu şi mă îngrozesc cât de repede se învârte contorul.
Am auzit că cel mare s-a însurat. Nu i-am trimis niciun cadou, că a primit atâtea, de la diverşi, încât nu-i mai trebuie nimic. De-o face un copil, nici nu putem vorbi cu el, că n-o să înveţe româneşte, maică-sa nu-i de-a noastră.
V.B
