Frământările unui suflet de gheaţă (II)

268

Mătuşa

Pe mătuşa o demolează. I-am spus că o aducem la noi, cu mama în cameră, dar nu acceptă. Zice că i-am luat atâta avere pe numele nostru şi acum îi oferim doar o jumătate de pat? Vrea o camera separată, la etaj şi cu condiţia ca la ea să poată veni oricând prietenii ei. N-am nici un chef să-mi intre toţi ţăranii în casă, o să încropim o cameră în curte, o facem din resturi de pe la ţară: uşi, ferestre, bârne. Când o muri o modernizăm să o putem folosi noi. De fapt ne şi deranjează mai puţin dacă locuieşte separat. Stă în colţul ei, se gospodăreşte cum îi place.
Au trecut ceva ani . Mătuşa e nebună! Precis vrea să dea cuiva banii luaţi pe vânzarea pământului! Asta nu se poate! Auzi, zice că de ce i-am pus la bancă pe numele nostru, îi vrea pe numele ei. La împărţire, nouă ne-a dat mai mult decât şi-a oprit ea. E logic, că doar noi îi plătim curentul… şi mai ce? Păi cine-i de vină că ne dă zilnic banii pe cumpărături, dacă-i dă, îi luăm.
Revenind la banii din bancă, i-am explicat că nu poate urca scările pentru operaţiuni bancare şi, deşi nu-i proastă, nu înţelege. Aia sunt bani frumoşi, mii de euro, nu-i putem lăsa să ne scape din mâini. Zice că-s banii ei pentru zile negre. Tocmai i-am propus să-i dau actele de la bancă să le ţină la ea în cameră, dar zice că o consider proastă, că dacă ar vrea să scoată bani nu poate, nu e nici măcar la clauză trecută. Dar ne ţinem tare pe poziţie şi o facem noi să renunţe. Cui o vrea să dea banii?… Şi să nu uităm, dacă moare şi sunt pe numele ei, ne alegem cu un sfert din ce are. Altfel, întreagă suma! Că are un frate şi o soră, pe mama. Fiecare ia jumătate, ca între fraţi. Mama împarte între cele două fiice, egal. Deci cu ce ne alegem?
Stau aşa şi mă gândesc, are mare noroc cu mine. Că dacă n-aş fi eu, ar muri de foame cu pensia ei… I-am spus-o de atâtea ori, ca să ştie!
Mă sună Vera din străinătate să-mi aducă aminte că trebuie să mă duc la optician să comand ochelarii mătuşii. Să vezi acum problemă! Asta vara, când Vera era în ţară, a rugat-o mătuşa s-o ducă la oftalmolog să-şi ia reţetă de ochelari. Mi-a dat mie reţeta şi urma să rezolv restul acum, căci se deschide un magazin nou de optică. Dar am pierdut reţeta. Dacă n-o mai găsesc nu-i fac, să se uite mai puţin la televizor, să citească atât cât poate. Să-i mai folosească pe ăia fără braţe, legaţi cu elastic…Cât o mai trăi şi mătuşa? Eu am şi alte griji decât să mă ţin de ea.
Mătuşa a îmbătrânit, dar ce-i pot face? Cade din picioare. O las acolo până seara când vine Grigore de la grădină, s-o ridice el. Eu nu pot ridica mai mult de un kilogram, n-am voie. Soră-mea şi fiică-mea zic să iau o femeie să stea câteva ore pe zi, s-o ajute la nevoie, să-i mai ţină companie. Ele zic că “zilele negre” au venit. Deci din banii ăia să-i plătesc o femeie. Să mă lase-n pace, pe mine nu mă comandă nimeni. N-o să arunc cu banii aşa, că vor ele. Fac ce pot. Cum o să iau o femeie, ştiu eu când o să cadă mătuşa iar? Sau cât o mai duce? Auzi,ele îmi vorbesc de componentă psihică (îi trebuie socializare mătuşii, suferă de singurătate)… de asta am eu timp acum! Componenta “mâncare” îi este suficientă.
Acum beleaua mare: are Alzheimer! Nu se ştie cât mai trăieşte. Dar trebuie să fim alerţi, să nu moară aşa, fără să punem mâna chiar pe tot ce mai are. Va mai primi sume mari pe pământ. O să aranjez eu să intre în buzunarul nostru. Altfel se împart între urmaşi. Ce operaţie aritmetică nesuferită, împărţirea! Eu nu-mi amintesc s-o fi învăţat la şcoală. Eram elevă bună, am fost tare bună la adunări şi înmulţiri. Dar împărţirea şi scăderea nu-mi plac şi nu le folosesc niciodată.
S-a dus Mătuşa pe lumea cealaltă! Uff, să terminăm şi cu înmormântarea!
Ce bine că nu vine nimeni dintre cei plecaţi din ţară. Dar de ce nu vin? Tot spun că n-au avioane. Cum, s-au terminat avioanele? Îmi trimit bărbatul să asculte pe la televizor să vadă de ce s-au terminat avioanele. A, zice că a erupt un vulcan în Islanda şi e un nor de cenuşă care nu mai permite avioanelor să zboare. De nicăieri şi către nicăieri. Măcar de-ar rămâne aşa, să nu ne bată nimeni la cap. Facem cum vrem noi, cu cheltuieli minime. Uite că avem noroc, n-a ajuns nimeni să ne streseze. Doar mama şi-a mai băgat coada câte puţin din când în când, dar pe ea o pun eu uşor la punct.
Să-ţi fie ţărâna uşoară, Mătuşă! Banii tăi sunt in mâini sigure!
Va urma
V.B.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here