Florian Saioc nonagenar

517

Pe numele său adevărat Saioc Florea, născut la 27 ianuarie 1931, în comuna Seaca, judeţul Teleorman.
A urmat şcoala primară în comuna natală (1938-1945) şi Liceul Comercial Turnu Măgurele (1945-1948), apoi a absolvit Şcoala de Literatură şi Critică Literară „Mihai Eminescu” din Bucureşti (1950), în acelaşi an primind, din partea unui juriu condus de Mihail Sadoveanu, premiul pentru poezie la concursul naţional organizat de Editura ,,Tineretului”. A fost repartizat la revista „Viaţa Românească”, secţia poezie (1950-1952). Intrând în conflict cu conducerea revistei, pe motive politice, este trimis la un detaşament de muncă forţată, la Mangalia, Medgidia şi portul Constanţa, iar după ce revine de acolo lucrează la Editura „Cartea Rusă” (1956-1957) şi la revista „Albina”, după care este trimis muncitor necalificat (1958) la Uzinele „Semănătoarea” din Bucureşti. Peste un an este scos din producție și numit secretar de redacție al publicației cu același nume ca al uzinelor, scos din producție fiind și redactorul-șef Teodor Brateș, care avea să plece apoi la radio și de acolo la T.V.R. La plecarea lui Brateș, Saioc devine redactor-şef al publicației, până la desființarea acesteia. Între anii 1975-1991 lucrează ca tehnician în aceeași întreprindere. De la trecerea în producție, nici-o revistă nu-l publică, nici-o editură nu-i tipăreşte cărţile, până în 1972, când Valentin Deşliu îi publică pe cheltuiala sa, dar în complicitate cu familia poetului, două volume la proaspăt înfiinţata Editură „Litera”.
Florian Saioc este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1950, a fost exclus în 1965 şi reprimit în 1991.
A fost membru al cenaclurilor bucureştene „Ioan Păun Pincio”, „Amurg sentimental” şi „Cenaclul Academiei”, iar după stabilirea în anul 2000 la Târgu-Jiu, prin căsătorie, este membru al Cenaclului „Columna” şi al Cenaclului „Hohote”. Este director fondator al Grupului Spiritual „Pannduru” şi al foii cu acelaşi nume.
Colaborări la reviste şi alte publicaţii: „Flacăra” (debut, cu versuri, 1950), „Viaţa românească”, „Albina”, „Semănătorea” (secretar de redacţie, redactor şef), „Contemporanul”, „Ramuri”, „Revista poporului”, „Săteanca”, „Femeia”, „Scânteia tineretului”, „România liberă”, „Agricultura socialistă”, „Rebus”, „Iaşiul literar”, „Columna”, „Placebo”, „Ecouri dunărene”, „Luceafărul bulgar”, „Hohote”, „Pann duru’” (director fondator) ş.a.
Opera sa cuprinde peste 40 de volume: „Baladă pe rug” (versuri, 1972), „Motive istorice” (1973); „Cercul perfect” (versuri, 1979); „Ştefăniţă Luminiţă” (povestiri pentru copii, 1981); „Arborele de sânge” (versuri, 1986); „Cartea cu ferestrele deschise” (versuri, 1988); „Coşmarurile din carcera comună” (versuri, 1992); „În ogradă la bunici” (carte pentru copii, 1997); „Dragoste la vârsta întâi” (versuri, 1994); „Dragoste la vârsta întâi, dragoste la vârsta a treia” (versuri, 2001; în 2019 a apărut ediția a IV-a, revăzută și adăugită); „Divina creaţie” (poeseu, 2001); „Imaginara paranghelie” (versuri, 2002, 2003); „Revelaţii sacre” (poeseuri, 2003); „Psalmul cenuşii (Holocaustul perpetuu)” (versuri, 2003); „Fericirea infinitei mirări” (poeseuri, 2004); „Cu diktatul şi ucazul ne-au înlăcrimat obrazul (Baladă pentru Transilvania. Baladă pentru Basarabia şi Bucovina)” (versuri, 2004); „Anotimpurile cuvântului” (versuri, 2004) și așa mai departe, până la cea mai recentă, cu titlul ,,În lume s-a făcut târziu”.
Poetul Florian Saioc este ,,Cetățean de Onoare” al comunei sale natale, Seaca, din 17 septembrie 2010, iar din 19 mai 2011 este „Cetățean de onoare” al Municipiului Târgu-Jiu.
Publicăm alăturat și câteva dintre creațiile sale poetice și epigramistice.
Astăzi, 27 ianuarie 2021, la admiterea sa în clubul select al nonagenarilor, îi adresăm din inimă urarea:
Omule drag, să nu te stingi, până când suta n-o atingi!
Nelu Vasile & Marian Dobreanu

Inversare (1987)
De la Nistru pân’ la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a
Că din Tisa pân la Nistru
Comunismu-a fost sinistru!

Destinul oilor (1988)
Voi veţi rămâne totdeauna oi,
Chiar de v-ar duce Domnul printre astre,
Nu pe măsura sorţii-nduraţi voi,
Ci pe măsura laşităţii voastre!

***
Lanţurile bine măsurate
Prind de coarne bieţii bouleni,
Pentru ei înseamnă libertate
Dac-ajung la ieslea cu coceni!

***
Spre libertate nu e drum
Ce şerpuieşte lin spre creste,
Cum încetează lupta, cum
Nici libertate nu mai este!

***
Acolo unde e-anarhie
Şi-s genii toţi, de-o vreme-ncoace,
Nu face nimenea ce ştie,
Nu ştie nimenea ce face!

Alegere
De când cu democraţia
De când cu privatizarea
Unii au ales hoţia
Alţii guvernarea.

întâiul
eu am aici întâiul drept de soare
eu am cioplit aici întâia piatră
am sângerat la-ntâia vânătoare
și-ntâiul foc eu l-am aprins în vatră

eu am gândit aici întâiul gând
întâiul spic eu l-am cules în poală
mi-am născocit cuvânt după cuvânt
din lut am rotunjit întâia oală

cu-ntâiul drept de sânge și de soare
mi-am adunat pământul până-n șes
cu ape-mprejmuindu-l curgătoare
și eu i-am dat țărânii-ntâiul leș
iar trupul meu cu glia se întrupă
să doară când străinu-ar vrea s-o rupă.

fără adevăr
fără ADEVĂR OMUL-OM
nu poate trăi omenește
poate viețui – cât poate –
poate viermui ca viermii –
poate bâjbâi ca orbul
poate ființa ca orice ființă

fiecare OM este un ADEVĂR
pentru că numai omul cunoaște
adevărul – atât cât îl poate cunoaște
numai omul stăpânește adevărul
atât cât este om
iar când omul părăsește adevărul
cade pradă minciunii
și cade decade din supremul
său rang omenesc.

viața – marea poezie
unii-ajung că au tărie
ași în câte-o meserie
eu cu chica colilie
dădui buzna-n poezie
și-ajunsei pe la chindie
slugă la zădărnicie
dar nu știți ce prea se știe
cine-mi dă vigoare mie?
viața bă, ea mă îmbie
viața – marea poezie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here