Zilele trecute m-am aflat iar prin Târgu-Cărbuneşti cu treburi de gazetă cum spunea un cunoscut de-al meu, aşa că am dat „o talpă” prin urbe. Deşi printre blocuri era curăţenie, locurile fuseseră recent asfaltate şi marcate pentru parcarea autovehiculelor în siguranţă, m-a nemulţumit un fapt. Fuseseră amenajate locuri îngrădite pentru amplasarea containerelor de gunoi menajer printre altele între ultimul rând de blocuri şi calea ferată, dar respectivele containere se aflau în afara spaţiului, iar în interiorul acestuia se aflau depozitate tot felul de molozuri aruncate de cetăţenii din zonă.
Sincer nu am priceput de ce containerele standard de gunoi au fost scoase din ţarcul îngrădit făcut special ca resturile menajere să nu fie împrăştiate de vânt ori animale, iar în respectivele ţarcuri (căci fenomenul se manifesta în mai multe puncte din oraş) să fie depozitate deşeuri ori alte resturi din construcţii. Pentru că respectivele amenajări făcute prin urbe (mă refer la locurile îngrădite cu plasă) tocmai de aceea (zic eu) că au fost realizate să 
protejeze zona containerelor de împrăştierea conţinutului prin cartiere, iar molozurile pot fi colectate (aşa cum am mai văzut prin alte locuri chiar în mediul rural) în containere special cumpărate ori închiriate de la societăţi de salubrizare. Başca nu mai vorbesc (şi o spun pe şoptite să nu ne audă cineva din instituţiile de resort) că prin tot 
perimetrul unde aceste resturi erau aruncate puteau fi văzute nişte construcţii pe care scria „puţ foraj”. Probabil forajele de apă ale urbei şi atunci este impetuos necesar sa zona din proximitatea acestora să fie „ca-n farmacie”, iar 
locurile cu containere (dacă nu s-au găsit în altă parte) să fie delimitate clar pentru ca deşeurile din acestea să nu fie răspândite. De vânt ori de câinii din cartiere (am văzut vreo doi printre blocuri care aveau cred că râie pe aproape toată suprafaţa corpului de arătau ca în filmele de groază), iar lumea să arunce resturile care apoi să poată fi evacuate standard şi nu ca în cazul de faţă când au fost aruncate în ţarcurile îngrădite pentru containerele de gunoi, 
iar acestea au rămas „pe afară”.
Adică aşa un fel de „viceversa” cum spunea îndrăgitul actor Grigore Vasiliu Birlic. Pentru ca dotările în care s-a investit să-şi aibă menirea, iar locuitorii respectivelor cartiere să fie feriţi de împrăştierea gunoaielor, mai ales acum pe căldură cu toate consecinţele negative ce pot decurge de aici.
Ei dar după atâta preumblare mi s-a făcut foame şi noroc că mi-am luat nişte ştrudele de undeva din apropierea 
centrului urbei dintr-un loc unde dacă ar fi să mă iau după firmă se fac „schiţe cadastrale!!!”. O să mai vin prin aceste locuri că am mai văzut (dar n-am apucat să zăbovesc ) locuri de preumblare cum ar fi târgul de haine vechi (amplasat cam neinspirat în proximitatea gării), o stradă (am uitat cum se cheamă) cu depozite pe o parte şi pe alta şi 
nu în ultimul rând hidranţii dintre blocuri (iarăşi sunt nevoit să fac paranteză dar am văzut mai multe improvizaţii pe la blocuri) şi în caz de (doamne fereşte) o situaţie de urgenţă respectivii hidranţi ajută mult la scurtarea timpului de intervenţie, precum şi la furnizarea apei necesară în astfel de nefericite evenimente. De aceea la final vin cu o 
lămurire. Respectivii hidranţi nu trebuie transformaţi de locuitori în cişmele riscul fiind acela că fiind nişte mecanisme ca oricare altele se pot bloca taman când este nevoie mai mare de ele. Adică la un nedorit incendiu.
Mugurel Petrescu
