Se spune că natura cu mediul ei ambiant este casa creată de către Divinitate, pentru a fi în folosul tuturor viețuitoarelor Pământului și bineînțeles al oamenilor. Din păcate, inconștiența umană care nu aparține doar vremurilor noastre, ci vine cu milenii și secole din urmă a făcut și procedează și acum la fel, producând mult rău habitatului natural și spațiului intra-extraterestru, de vreme ce generații după generații nu au avut dramul de înțelepciune și voința pentru a gândi rațional și a păstra un echilibru al fenomenelor naturale ce se petrec pe acest microcolț planetar de Univers. Mai mult decât atât, s-a provocat în prostie tot răul, distrugându-se ceea ce este vital pentru însăși existența ființei umane. Or, dacă pământenii, prin comportamentul lor inconștient distruge și provoacă atâtea nenorociri în micul lor univers existențial, atunci și natura se răzbună printr-un lanț interminabil de catastrofe, trăgând astfel semnalul că omenirea se va îndrepta sigur spre marea apocalipsă.
Dar pentru că despre inconștiența umană – cauză a declanșării marilor catastrofe pe Terra s-a vorbit și dezbătut permanent și în dese rânduri, cu precădere de către specialiștii în domeniu și ecologiști, am considerat în ceea ce mă privește, că este bine să aduc în atentia și preocupările celor interesați de soarta naturii și bineînțeles de existența vieții pământene, câteva dintre ,,surprizele” naturii și a fel de fel de curiozități prezente încă pe mapamond în diversitatea lor. Ele înseamnă până la urmă nu doar niște informații în plus despre tot ceea ce presupune încă a fi enigme ale vieții pe Pământ, ci evident o reconsiderare în sens pozitiv a relațiilor Omului cu Natura, cu universul ei mai mare și mai mic. Iată între altele, bunăoară, oxigenul indispensabil vieții oamenilor și a tuturor viețuitoarelor și plantelor este dincolo de procesul fotosintezei și magma bazaltică din profunzimea planetei. Straturile de magmă bazaltică sunt străpunse de oxigen, cu regularitate și în locuri precise ale fundurilor submarine. Iar în această privință, cercetătorii lumii studiază aceste locuri bogate în oxigen, identificând deja zone pe coastele californiene, peruviene, în largul Somaliei, Cercul de Foc al Pacificului ș.a. Adică, altfel spus, oxigenul degajat de scoarța terestră se ridică la suprafața apei și îmbogățește atmosfera.
De asemenea, din nevoia de ozon și oxigen pentru viața Terrei, să mai amintim că un kilometru pătrat de pădure de conifere elimină în atmosferă o cantitate de ozon de zece ori mai mare decât aceeași suprafață cu culturi agricole. După cum teiul degaja de 2,5 ori mai mult oxigen decât bradul, iar plopul o cantitate de șapte ori mai mare. Și atunci, autoritățile statului român, în iresponsabilitatea lor idioată acceptă masivele și necontenitele defrișări din pădurile României de către tot felul de indivizi și companii străine cu interese comune, de tip mafiot? De altfel, vorbind de iresponsabilitate în privința poluării, spunem că aceasta nu are granițe nici în cazul altora, fenomenul bântuind și alte zone ale lumii. De exemplu, Marea Mediterană e pe cale de a deveni o mare moartă, dacă nu se vor lua măsuri împotriva poluării acesteia. Aici, anual se deversează circa 120.000 tone uleiuri vegetale, peste100 de mii tone compuși pe bază de mercur, 2.400 tone compuși de crom, 320.000 tone fosfor, 21.000 tone zinc, precum și alte substanțe nocive. La fel se întâmplă în apele marilor lacuri africane furnizoare de apă dulce, unde au fost identificate peste 800 de produse chimice toxice. Sau mai poate să fie amintit marele fluviu Amazon din America de Sud care, conform altor cercetări și statistici ale unor reputați oameni de știință, transportă anual în apele oceanului un miliard de tone de resturi de diferite feluri, cantități enorme de materiale poluante, pentru care spun aceleași statistici, ar fi necesare două milioane de trenuri, fiecare constituit din 50 de vagoane cu o capacitate de 10 tone. Și astfel de cazuri înfiorătoare pentru viața planetei sunt numeroase și răspândite pretutindeni, iar necazul cel mai mare se măsoară în vădită nepăsare și evident în înrăutățirea relațiilor de cooperare între diversele state și popoare ale lumii în privința înțelegerii și preocupărilor prin comuniunea și unirea eforturilor, pentru evitarea prin măsuri radicale a marilor catastrofe pe Glob. În plus, omenirea este mereu amenințată și de cataclismele armate, militarist-expansioniste, vizibile și imprevizibile, principala vină revenind aici, în primul rând marilor puteri ale lumii. Iar când vorbim despre poluare, radiații și tulburări meteo-climatice extreme, provocate din necugetate interese și patimi umane, am aminti cel puțin pentru a gândi la o diminuare a acestor fenomene ucigașe, evident printr-o ecologizare globală. Și un prim mare pas se poate face în privința electricității, unde s-a dovedit că Terra primește în fiecare oră de la Soare circa două milioane calorii pe centimetru pătrat. Ceea ce echivalează cu 170 miliarde MWh, adică o putere de 100 de mii ori mai mare decât toate centralele producătoare de energie electrică din lume. După cum trebuie reținut că oxigenul din Oceanul Planetar produs prin fotosinteză, oferă atmosferei peste 1.600 miliarde tone de oxigen, principalii furnizori fiind Oceanele Atlantic și Indian.
Atunci, pământenii continuă să-și facă rău în neștire, distrugând ce este vital pentru existența lor umană, a faunei, florei și tot ceea ce înseamnă viața pe Terra? Este adevărat că totul în lumea noastră este în mișcare și transformare, viața și sfârșitul ei sunt inseparabile pe firul lor biologic degradabil, dar asta nu trebuie să însemne o răzbunare a omului pe mediul sau ambient, dar nici o resemnare, din păcate, preocupându-ne egoist doar de prezent și aproape deloc de viitor. Iar pentru o înțelegere mai ușoară a fenomenelor fel de fel petrecute pe mapamond, trecute și provocate prin mintea, adesea ticăloșită a ființei umane, atunci avem a constata că și natura se răzbună, oferindu-ne nu de puține ori și surprize neplăcute. Și pentru a cunoaște câteva dintre ele, pe relația omului cu mediul său de viață, să spunem, bunăoară, ca un om de știință american a făcut o interesantă experiență, decapitând 20 de șerpi cu clopoței pentru a studia reacțiile corpului și a capetelor. Capetele șerpilor erau capabile după o oră de la operație să muște, iar pupilele să se contracte și să se dilate. Corpurile se mișcau încă după 6-7 ore, iar inima lor a continuat să mai bată încă două zile. Apoi, tot în SUA, mai întâlnim o altă minune a lumii în care trăim, experimentându-se cu succes un nou sistem de alăptare a purceilor. Mai exact, după nașterea lor, ei au fost alăptați în mod artificial cu biberoane automate în timp ce un difuzor reproducea grohăitul scroafelor, ceea ce îi făcea să se simtă ca și cum sunt alături de mamele lor. Și tot din lumea necuvântătoarelor, o istorioară scurtă și anume; pisica domestică a apărut pentru prima oară în Roma antică adusă din Egipt. Ea s-a răspândit ulterior în întreaga Europă, devenind un animal comun în sec. IV. Înaintea apariției lor, în lupta împotriva șoarecilor erau folosite nevăstuici. La polul opus ca dimensiune este fără niciun fel de îndoială balena, fiind cel mai mare animal din lume. Iar dacă este tranșat în bucăți și trebuie transportat cu un tren, atunci sunt necesare în acest scop nu mai puțin de 10 vagoane de marfă.
De altfel, natura oferă atât de multe surprize, care pot să influențeze în bine sau negativ existența ființei umane. Bunăoară, în decursul secolelor, marele Fluviu Galben (Huanhe) din China și-a schimbat de câteva ori propriul său curs, ultima oară în 1852, după cum în Olanda, specialiștii fermieri au descoperit că o alimentație a vacilor pe bază de heringi afumate asigură o producție de lapte net superioară celei obișnuite. O astfel de minune vine și dinspre SUA unde s-au făcut experiențe încununate de succes tot în privința alimentării vitelor. Adică s-a preparat o mâncare bazată pe reziduurile provenite din fabricile de lemn, produsul amestecat cu alte elemente, dovedindu-se nu doar foarte economicos, ci mai gustos pentru animale și plin de calorii, fără ca în final să schimbe gustul cărnii. Nu în ultimul rând, în Germania și Italia este protejată creșterea unei specii de furnici de culoare roșie care posedă un instinct special de a vâna dăunătorii care pun în pericol diverse culturi agricole și specii de plante. În fine, undeva în jungla indoneziană s-a descoperit o specie de albine de mărimea unor colibri. Aceste albine gigant trăiesc în cuiburi tubulare, pe care le construiesc în scorburile copacilor, din gudron de lemn. Albinele gigant sunt pașnice, înțepătura lor e mai puțin dureroasă, iar acul nu rămâne fixat în epiderma celui înțepat, în schimb întărește imunitatea și sănătatea omului. Așadar, câteva exemple oferite din ceea ce Planeta noastră încă verde, mai poate oferi garanții de viață uman-universală din complicata sa diversitate. Dar în același timp și tragerea semnalului de alarmă în privința perpetuării inconștienței și până la urmă a sufletului uman de a stăpâni prin autodistrugere natura și întregul mediu înconjurător, provocându-se astfel cu un șir în lanț de mari catastrofe ecologice pe Glob.
Iar în ceea ce ne privește, România are la rându-i grave probleme de mediu nererezolvate, fiind într-o totală lipsă de orice perspective benefice pentru viitor. Altfel spus, dacă pe spirala timpului acest popor a suportat greu consecințele devastatoare ale războaielor și invaziilor străine, exploatarea fără milă a cuceritorilor veniți de aiurea, iată că și astăzi este împins până la sacrificiu, fiind cocoșat de atâtea rele provocate de către impostorii și trădătorii de neam care au ajuns mișelește să conducă această țară. Aceștia și cozile lor de topor, ne-au vândut străinilor glia și agoniseala strămoșească, au adâncit nedreptățile și condițiile de viață tot mai precare a marii majorități a populației. Și astăzi este atât de tristă imaginea României. Aici încă zac ruinele și moluzul economiei naționale voit distrusă și pusă pe butuci de către cei care au tâlhărit țara și poporul în toți acești ani post-decembriști, așijderea cu pădurile măcelărite de către străini, cu terenurile pârloagă sau deșertificate, cu gravele degradări ale reliefului și inundații devastatoare, apoi poluarea cât cuprinde si otrăvirea aerului si mediului ambient. Și pentru că nu era de ajuns(?!), în ultimii 10-15 ani țara noastră să ajungă să ,,exporte” păduri și să ,,importe” gunoaie, devenind și groapa de mizerii a Europei, tot printr-un joc criminal de interese al samsarilor străini și mafiei clientelare din interior, întrebându-ne acum, ce ne-a mai rămas în România, decât viața grea și frica de aceste vremuri sumbre, cu mari și imprevizibile primejdii inclusiv de la natură care se răzbună, pentru că ființa noastră umană este inconștientă de însăși sensul ei protector și de viață pe acest pământ. Cu atât mai mult cu cât, după cum decurg timpurile, riscurile majore pândesc în orice clipă întreaga Planetă și foarte aproape de pragul apocalipsei.
Pentru că omul nu a știut vreodată să prețuiască mediul înconjurător și până la urmă viața sa, reamintindu-ne aici și de ceea ce scria cu ani în urmă marele poet Nichita Stănescu, adică: ,,…s-o iubim, s-o apărăm, s-o creștem mai frumoasă, mai curată și mai bogată și poate cândva, cine știe, vom afla și ce este viața. Viața a o prețui…”!
Prof. VASILE IROD
