Dintre toate limbile vorbite şi scrise, cea mai fascinantă mi pare limba arabă, deşi este una dintre cele mai vorbite limbi din lume, iar cele mai vechi scrieri literare arabe provin din secolele V-VI d.Hr, perioadă numită ”Jahiliyya” sau ,,Epoca Ignoranţei” .
În perioada copilăriei am citit cunoscuta culegere de poveşti ,,O mie şi una de nopţi”, iar poveştile ,,Lampa lui Aladin“ şi ,,Ali Baba şi cei 40 de hoţi “ m-au introdus într-o lume magică, cultivându-mi motivaţia pentru lectură.
Mai târziu, am descoperit celebrul autor egiptean Muhammad Husayn Haykal, scriitor,jurnalist ,om politic şi critic literar,ce este considerat a fi fondatorul romanului modern în literatura egipteană în romanul său ,,Zainab” am descoperit aspecte din viaţa rurală egipteană, iar acest roman m-a determinat să-mi descopăr pasiunea pentru limba arabă. De asemenea, Iordania, ţara arabă din sud-vestul Asiei,bogată în istorie şi civilizaţie, ţară sfântă, cu locuri parcurse de Iisus şi profeţii săi, m-a atras să–mi aprofundez informaţiile despre limba arabă.
Oamenii de ştiinţă au descoerit în urma cercetărilor efectuate că învăţarea limbii arabe solicită emitsfera stângă a creierului, emisferă responsabilă de gândirea logică, raţiune, vorbire şi procesare a tot ceea ce gândim, în timp ce alte limbi folosesc ambele părţi ale creierului.
Pentru a lectura şi a scrie, limba arabă,se aliniază celor 12 ţări în care citirea şi scrierea se fac de la dreapta la stânga, iar o explicaţie a acesteia provine încă din antichitate, perioadă în care oamenii foloseau ciocanul şi dalta, iar textele se realizau prin cioplirea în piatră. Era mult mai la îndemână, exact ca în zilele noasre, ca dalta să fie ţinută în mâna stângă, iar ciocanul în cea dreaptă. De asemenea, caligrafii arabi sunt extrem de respectaţi în societatea arabă, mai ales datorită transcrierii versetelor din Coran.
Magnific mi se pare faptul că există 30 de dialecte ale acestei limbi, toate considerate a fi distincte şi de multe ori pentru a se înţelege se recurge la limba arabă standard. Alfabetul arab a cunoscut dezvoltarea, cu precădere, începând cu secolul al VII-lea, odată cu scrierea Coranului, conţine douăzeci şi nouă de litere, dintre acestea doar trei vocale, a, i şi u, fiecare având câte o variţiune, vocale scurte şi vocale lungi. Fiind o limbă semitică, consoanele sunt fundamentale,iar fiecare silabă în limba arabă începe cu o consoană. Un alt aspect notabil este cel referitor la faptul că nu există litere specific de mână sau de tipar, ci numai stiluri de scriere diferite, şi datorită faptului că literele se leagă între ele, de cele mai multe ori, acestea au forme diferite ţinând cont de relaţia lor cu celelalte litere ce formează cuvântul.
În concluzie, consider că limba arabă a fost, este şi va rămâne un pilon al diversităţii culturale, o cale de introducere către identităţi, credinţe şi istorie felurite.
Elev Georgescu Dumitru – David – Robert, Colegiul Naţional ,,Tudor Vladimirescu” Târgu-Jiu
