Primarul Gheorghe Epure a gândit un nou proiect prin care speră să atragă și mai mulți turiști în comuna pe care o conduce și care este stațiune de interes local. Toate fântânile din Polovragi au intrat într-un proces de reabilitare, cele de pe drumul care duce spre mănăstire și peșteră fiind deja finalizate. Acoperișul fiecăreia este refăcut în totalitate, iar la fiecare fântână drumeții pot citi o scurtă poezioară despre istoria acesteia și despre ctitorii săi.
Sunt oameni ai satului care, cu peste un secol în urmă, au muncit din greu pentru a realiza aceste fântâni și pe care localnicii nu vor să îi uite. „Vom face în așa fel încât în următorii doi ani, poate trei, depinde de buget, ca cele de pe rutele principale să fie personalizate. 
Am căutat date despre fiecare în parte cu privire la anul construcției, la ziditorii ei, dar și la motivul ridicării ei. Fiecare fântână are un istoric în spate. Toate aceste date le-am pus pe versuri, pe tăblițe de lemn, care se regăsesc la fiecare fântână în parte. Am refăcut totul la ele. Proiectul este în derulare și durează o perioadă mai mare.
Lucrările nu sunt executate cu vreo firmă, ci de angajați de-ai noștri, băieții care sunt și ghizi la peșteră în perioada în care există un număr mare de turiști, cum e acum. Vrem să înfrumusețăm localitatea și vreau să le mulțumesc sincer celor care sunt implicați în acest proiect”, spune edilul. Ideea sa este unică până în acest moment și cu atât mai mult ea ar trebui să îi atragă pe turiștii care oricum vin în zonă pentru a vedea mănăstirea și peștera. 
Versurile din poeziile fiecărei fântâni sunt dintre cele mai diverse. „Fântână de la margine de drum, cine a trudit să te sape? Ce mâini măestre te-au zidit? Ca din limpezimea ta de ape să saturi setea primului venit! Au fost în 1920 Cojocaru Ștefan, Manasia Tache și Milosteanu Nicolae”, scrie pe una dintre fântânile de pe drumul principal din localitate.
„Când mă privesc într-o fântână, Ghicesc în fața mea bătrână. Cum ceruri și pământ se-ngână. Și lăsăm în urmă prin munca noastră o găleată cu apă bună și răcoroasă. Opricescu Nicolae, Opricescu Dumitru, Ion Opricescu, Dumitru Iordache – în 1908”, scrie pe o altă fântână. Unul dintre angajații primăriei Polovragi care a lucrat la aceste mici opere de artă este Ion Pătroescu, care este o adevărată enciclopedie a acestor locuri. „Primele două fântâni s-au făcut pe cheltuiala primăriei, iar apoi oamenii au contribuit și ei. Au strâns bani pentru că sumele folosite nu sunt deloc mici. Fântânile par mici construcții, dar șița cu care e făcut acoperișul e foarte scumpă. O bucată costă un leu, iar la un acoperiș intră 400 de bucăți. Vă dați seama că doar șița costă 400 de lei. Restul scândurilor și lucrărilor sunt suportate de primărie. A fost nevoie și de sudori de la primărie ca să facă suporții metalici pe care să prindem acoperișurile din lemn. A fost de lucru, dar cred că iese o treabă frumoasă. Iar oamenii, vă repet, ne-au ajutat și ei cum au putut, mai ales că ei sunt primii care se bucură că fântânile sunt întreținute, mai ales că apa din ele este una extraordinar de bună. Sunt fântâni săpate și la 20 de metri și poate chiar mai mult, iar apa din ele se menține permanent, inclusiv vara, pe secetă”, spune angajatul primăriei Polovragi.
Colegul său, Nicu Grigorescu, este și el unul dintre ghizii peșterii Polovragi, dar și unul dintre cei care au executat acoperișurile și poeziile fântânilor din comună. „Eu și colegul Pătroescu am lucrat la acoperișuri atunci când am avut timp. Avem multe alte lucrări de făcut prin comună, din partea primăriei, și, în plus, suntem prinși și cu peștera. Cum până la toamnă o să avem afluență de turiști, va trebui să stăm mai mult pe la peșteră”, a explicat Grigorescu. Până acum, puțini sunt turiștii care au citit poeziile, oamenii neaflând încă de ele decât dacă stau mai mult la pensiunile din zonă. Localnicii sunt cei mai mândri de ele, mai ales că apa din ele este una foarte bună și rece. „N-am avut timp de poezii că sunt plecat cu vitele în perioada asta. Am auzit că a făcut domnul primar un lucru frumos în comună. E foarte bine că are grijă și de fântâni pentru că fără ele am muri de sete. Noi nu bem apă din aia din plastice că o avem pe asta a noastră, pe care o luăm direct din pământ. Vara, la un fân sau când săpăm în grădină, să bei o apă din asta e o binecuvântare”, a spus un localnic, în timp ce altul e convins că fântânile au și rol strategic. 
„Gândiți-vă că în cazul unui război toți bem apă de la robinet, dar poate conducta e distrusă și nu neapărat de un război, poate de intemperii, de o alunecare de teren. Noi avem fântânile aici, nu e bună dintr-una, luăm din cealaltă, că avem destule în sat. De poezii nu am avut timp, dar îmi place apa. E o apă bună, rece ca de la frigider acum vara și mai caldă iarna. În plus, toate fântânile noastre sunt acum și foarte frumoase și sperăm să le placă și turiștilor care vin pe la noi prin comună”, spune un alt polovrăgean.
Gelu Ionescu
