Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj organizează o expoziție de fotografie, acestea aparținând propriilor angajați. Fotografiile ilustrează viața de zi cu zi a unor târgujieni care trăiesc vremuri tulburi în timpul acestei pandemii provocate de noul coronavirus.
,,Povestea noastră. Reportaj din spatele frontului” este denumirea expoziției de fotografie realizată de angajații Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Gorj. Daniela, Luminița, Andreea, Dan, Raluca, Doru, Ion… Anno Domini 2020, Primăvara. Elemente comune: colegi la CJCPCT Gorj; îndrăgostiți de ceea ce fac în fiecare zi; prieteni; oameni care trăiesc în Târgu-Jiu, România, în perioada pandemiei. Fiecare cu bucuriile, tristețile, temerile, dezamăgirile, spaimele, speranțele lui.
Fotografiile din această expoziție sunt rezultatul câtorva dintre trăirile sufletești ale angajaților CJCPCT Gorj în această perioadă de cumpănă. ,,Când fiecare dintre noi a devenit un soi de Robinson Crusoe exilat pe insula lui. Un Robinson cu mască, mănuși, spray dezinfectant, cămara burdușită cu de toate, iritat de prezența altor persoane, cu mâinile rănite de atât spălat cu apă și săpun, sclav al televizorului, calculatorului, telefonului mobil, cu viață socială desfășurată doar pe rețele de socializare… Un Robinson care a învățat cuvinte noi: izoletă, stare de urgență, virusolog, COVID, distanțare socială, alergeni, comorbiditate, coronavirus, carantinare, dozator cu dezinfectant, tester, termoscaner, PCR – care nu înseamnă partid comunist, fake-news… Unul care în fiecare zi trebuie să respecte cu sfințenie noul Decalog: Stați acasă! Spălați-vă des pe mâini cu apă și săpun! Purtați mască și mănuși de protecție! Mențineți distanța socială de cel puțin 1,5 m față de alte persoane! Evitați atingerea ochilor, nasului și gurii! Evitați zonele aglomerate! Curățați frecvent suprafețele cu dezinfectanți pe bază de clor sau alcool! Aerisiți frecvent încăperile în care locuiți sau lucrați! Nu luați medicamente antivirale sau antibiotice decât la recomandarea medicului! Informați-vă doar din surse oficiale! Trăim așadar o perioadă în care suntem sfătuiți să ne descoperim și să ne acceptăm pe noi înșine așa cum suntem de fapt și, mai ales, suntem îndemnați să conștientizăm nevoia de noi. Numai că noi simțim acum nevoia de ceilalți. O perioadă în care cele mai elementare lucruri pe care le făceam cu două luni în urmă ne par ca aparținând unei alte lumi și unei alte vieți. O perioadă cu Ordonanțe militare, Adeverințe pe propria răspundere, restricții de deplasare, șomaj tehnic, șomaj pur și simplu, tăieri de buget, sistări de activitate economică, acte de caritate, donații, ajutorare a celor în dificultate… Cu bunici izolați în case, statistici cu infectați – sau în carantină ori, Doamne ferește, decedați -, cu priviri melancolice spre afară aruncate din spatele ferestrelor, cu scenarii alarmiste ori fals optimiste, cu viețuitoare plimbându-se libere pe străzile orașelor, cu iarbă crescută printre dalele de ciment prin care am sufocat ființa pământului, cu speranțe de relaxare, cu speranțe pur și simplu…
Cu o nouă percepție asupra binelui și a răului, pornind de la axioma că tot ceea ce se întâmplă acum ni se datorează în fapt nouă pentru că, agresând ucigaș natura de mai bine de un secol, am obligat-o să-și creeze propriii anticorpi pentru a putea lupta împotriva adevăratului virus numit om. O perioadă în care, nu peste mult timp, va avea loc ceea de a doua mare ieșire din peșteră. După prima am descoperit focul, roata, acul, puterea extraordinară a minții în a ne transforma în ființe creatoare…După această a doua ieșire vom avea destulă înțelepciune să înțelegem în sfârșit că nu suntem stăpânii pământului, ci că, dimpotrivă, pământul este stăpânul nostru? O perioadă în care trăim – chiar nu avem nicio vină? – experiența purgatoriului. Depinde numai de noi dacă am priceput ceva din această uriașă revoltă a naturii și dacă, acum și pe viitor, urmează infernul sau paradisul”, este descrierea realizată pentru această expoziție de fotografie de către Ion Cepoi, managerul CJCPCT Gorj.
Izabella Molnar
Ha, ha, ha! Bine a zis cine i-a zis escroc! Intai banii scriitoarei de la Sadu, apoi fotografiile facute de tinerica aceea cu care a avut o relatie, Luca Diana, pe care le-a expus ca ale lui si nu s-a oprit pana s-a facut autor pe ce au scris altii!? Si mincinos fara masura! Lumea il compatimeste din suflet pe acest Dadalau pentru moartea „unicului” sau fiu, asa striga peste tot. Uitand cu buna stiinta sa spuna ca nu are habar de ceilalti copii care-i poarta numele. Cristi si Narcisa, minunatii de copii cu educatia facuta de mamele lor . Cum ii rabda Cel de Sus pe oamenii astia?
Tot la dvs pe facebook am vazut de curand un album al colegului dvs Doru Dadalau. Fotografii frumoase, dar si noi, si dvs domnule Cepoi stim ca Dadalau o face poze, dar nu si sa scrie.Cum ati putut tipari albume in care fotograful semneaza texte scrise de altcineva? Si culmea e ca dvs, domnule Cepoi, chiar aveti cunostinta despre asta! Si ati acceptat sub tipar acest lucru. E o practica in institutia pe care o conduceti?