Mașini care odinioară puteau stârni invidia vecinilor sau chiar a prietenilor au ajuns acum extrem de rare, vreo 20 și ceva dintre ele fiind expuse pe parcursul săptămânii trecute în zona centrală a municipiului. În special bătrâne Dacii, dar și alte modele, toate autohtone, au putut fi admirate de sutele de trecători care s-au oprit și le-au studiat cu atenție. O mașină veche de Miliție a atras toate privirile, mai ales ale celor în vârstă, care știu ce probleme puteau să aibă dacă aveau de răspuns la întrebările milițienilor. „Mi-am adus aminte de vechii milițieni. M-am uitat așa cu nostalgie la mașina asta. Îi cunosc pe mulți dintre milițieni pentru că am fost șofer și mai mă opreau să mă întrebe de acte. Din 70 am fost șofer. Am și eu acasă o mașină mai veche, dar e un Ford. Dar asta de Miliție mi se pare de senzație să o vezi acum după atâția ani”, a spus un vizitator al expoziției. Un alt gorjean mai în vârstă s-a uitat îndelung la o Dacia verde, el spunând că un astfel de model a fost prima lui mașină. „Îmi aduce aminte de tinerețe pentru că am avut o astfel de Dacia verde 57, asta era nuanța, verde 57. În 1977 am luat-o. Atunci mi-am luat și permisul. Te încearcă o nostalgie când o vezi, mai ales că au fost mașini bune la vremea lor”, a spus gorjeanul. Au fost și tineri care au admirat mașinile, ei fiind convinși că pentru părinții și bunicii lor au reprezentat ceva extraordinar. „Mi se pare minunate, mai ales că funcționau fără tehnologia de azi. Sunt bine întreținute și extrem de frumoase. Mă bucur că sunt aici și că le putem admira”, a menționat un adolescent. Cei care au venit cu mașinile s-au strâns din diverse colțuri ale țării. „De la Buzău am venit cu o Dacia 1300. E Taxi Columbia, pentru că eu chiar fac taxi cu ea și e știută mașina foarte bine. A mers foarte bine, ne va duce și înapoi și ne gândim deja la drumul spre Reșița pe care îl avem de făcut săptămâna viitoare pentru că avem o expoziție și acolo. E o mașină fabricată în 1983, e recondiționată cu costuri mari și muncă multă”, a povestit proprietarul Cornel Băndărău. Adrian Brânzea a venit și el din Petrila cu o Dacia Solenza, care în primii ani după Revoluție părea șansa Dacia de a rămâne pe piață. Acum hunedoreanul spune că doar câteva mai sunt în trafic înmatriculate legal. „E fabricată în 1996, că așa am și numărul la ea, dar o plimbla toate evenimentele de acest gen ca să fie văzută. Nu știu dacă mai sunt 7 în toată România. În circulație cred că mai sunt trei, iar la evenimente de genul ăsta e doar a mea. Nu sunt piese de schimb, iar dacă le găsești sunt foarte scumpe pentru că cei care le vând știu că nouă ne trebuie și cer niște prețuri uriașe”, a explicat Brânzea. Gorjeanul Vasile Tănăsoiu a menționat și el că piesele de schimb sunt o problemă. El a recondiționat o veche Dacia pe parcursul a mai bine de doi ani. „Piesele astea se găsesc în garajele unor bătrâni care nu mai au ce face cu ele. Oamenii nu mai au ce face cu ele, le-au uitat, dar prețurile sunt mari. E normal să fie niște prețuri, care să nu fie la nivelul unui pachet de țigări. Sunt piese scumpe și rare, dar pasiunea e mare și asta contează”, spune bărbatul. Organizatorul competiției a fost Alin Gonciulea, tatăl său, Pompilică, venind la expoziție cu un tractor de aceiași vârstă cu a fiului său. Tractorul e înmatriculat și funcționează perfect și în prezent, după cum ne-a asigurat proprietarul. La expoziție au putut fi admirate și vizitate și două troleibuze, Alin Gonciulea spunând că unul dintre ele este cel mai vechi în funcțiune din toate cele fabricate vreodată în România, acesta fiind proprietatea Transloc SA. În acel troleu a urcat și băiatul unui fost șofer de pe un astfel de mijloc de transport în comun din municipiu. „Am urcat în el ca să îi fac un filmuleț lui tata pentru că el nu poate veni să îl vadă. A lucrat pe așa ceva, mă plimbam cu el și cel mai mult îmi plăcea să stau pe roata asta de la burduf. Mă fascina să stau aici, deși burduful era spart cel mai adesea, ploua prin el, intra praf, te zguduia, dar îmi plăcea cum manevra tot troleul. Are aerul acelor vremuri, e greu de descris sentimentul, mai ales că eram copil când mergeam cu el, iar acum când le văd pe cele electrice mă gândesc la ce vremuri am apucat să trăim cu toții”, a spus un vizitator.
Gelu Ionescu