Dacă a fost vineri, 13 septembrie 2013, ne-am bucurat de cel puţin trei ceasuri bune. Sosind eu mai devreme la Târgu Jiu, l-am găsit pe bunul meu prieten Teodor Dădălău la datorie. Aranja ultimele detalii ale unei minunate manifestări artistice în Sala expoziţională a Centrului de Creaţie, pe scurt, la parterul căreia se află. Făcând paşi prin urbe, la ideea domniei sale am cules împreună frunze ruginii de toamnă autentică. Pe care le-am presărat pe jos, ca vizitatorii să calce ca printr-un parc din altă epocă.
Numele inspirat ales glăsuia cam aşa: GORJEAN PRIN GORJUL DE ODINIOARĂ. Cum spuneam, în avancronica de vineri, ideea încolţise în mintea lui Doru Dădălău cu patru-cinci ani în urmă. Pe vremea când se plimba prin Horezu alături de cea mai dragă fiinţă din viaţa lui – Traian Brăiloiu-Dădălău.
Fiul său din dragoste, plecat prea devreme dintre noi şi ajuns cu siguranţă la ceruri – în ceata de Îngeri a Domnului nostru Iisus Hristos. Dintr-un anticariat al Horezului au cumpărat prima ramă din alte vremi. De atunci, au mai achiziţionat tablouri de epocă – majoritatea cu fotografii de familie sau etnografice – ca tematică şi conotaţie -, obiecte de uz gospodăresc, normal, ţărănesc.
Practic, lumea n-avea de unde să ştie că obiectele de mare valoare etnografică, istorică nu aparţin Centrului păstorit de scriitorul Ion Cepoi. Vreo 60-70% fiind colecţia îndrăgostitului de artă vizuală şi de viaţa plină de bucurii de care n-a avut parte – Îngerul Traian Brăiloiu-Dădălău.
Lume multă, lume bună, îndrăgostiţi de artă – poeţi, prozatori, artişti şi intelectualitatea urbei lui Brâncuşi. Evident, moderatorul Ion Cepoi s-a întrecut pe sine mulţumindu-i şi felicitându-l pe colegul său Teodor Dădălău. Au mai vorbit cu delicateţe vicepreşedinţii Consiliului Judeţean Gorj Mădălina Ciolocoi şi Ciprian Florescu.
Cuvintele sunt prea sărace spre a descrie o expoziţie făcută din suflet de Teodor Dădălău pentru sufletele gorjenilor. Sper să fiu bine înţeles, apreciind că ar fi de mare folos pentru fiecare trecător prin Târgu Jiu de a trece pragul expoziţiei şi a-şi bucura privirea şi a-i tresălta inima la vederea celor care au fost trăitorii acestor meleaguri gorjeneşti de odinioară, binecuvântate de Dumnezeu.
Niciodată, în scurta mea trecere printre semeni, nu-l voi uita pe acela care este sâmburele acestei expoziţii. Pe care-aş dori-o itinerantă. Ca parte a bogatului program al Săptămânii turistice gorjene – 2013, eu unul aş aprecia-o drept cel mai bun ambasador al Turismului Gorjean.
N. Roşca
