Câteodată schimbările echipelor de conducere ale formaţiunilor politice sunt nefolositoare, mai ales că electorii se prezintă la asemenea alegeri obosiţi şi caută soluţii pentru a scăpa de frământări. Aşa s-a întâmplat şi la liberali, într-o sală în care nimeni n-a ştiut să spună încotro se îndreaptă politica liberală sub adevărata ei înfăţişare, deoarece nimeni n-a cunoscut-o cu adevărat, iar cei care s-au solidarizat, creând o atmosferă partizană, au în aceste momente cea mai mare nesiguranţă.
Din toate câte s-au spus, s-a înţeles că al doilea tur al alegerilor a fost anulat graţie unui singur vot. Astfel că Dian Popescu, deşi a fost ales preşedinte, are o majoritate fragilă. Liberalii pot fi prieteni, dar numai până la limita interesului, ori învingătorul Dian va fi obligat să-şi apropie adversarii. Cel mai abordabil ar fi Radu Angheloiu, dar preţul armistiţiului ar fi foarte mare, deoarece echipa lui este numeroasă şi, în acelaşi timp, pretenţioasă în ceea ce priveşte beneficiile nominalizărilor pentru alegerile din 2012.
Navlea, aflat la a doua înfrângere în faţa lui Dian, ar sufla şi-n iaurt numai ca să nu-şi piardă importanţa, dar echipa lui ştie că el va ceda, protejându-se doar pe sine. Cea mai sigură alianţă a lui Dian Popescu ar fi cea cu viceprimarul Dumitru Modrea, însă şi aici există impedimentul alianţei acestuia cu Răuţ. Dacă Răuţ nu va pleca de la liberali, Dumitru Modrea nu va renunţa la cel care i-a stat alături la greu, pentru că revenind la prieteniile liberale, aici n-a mai fost vorba de un interes, ci doar de un sprijin colegial. Din acest punct de vedere, Dian Popescu ar trebui să ia în calcul faptul că îi trebuie aliaţi de nădejde şi că va fi obligat să facă unele concesii. Liberalii au încheiat o conferinţă de alegeri, dar nu şi-au pierdut dorinţa de a-şi susţine cât mai bine interesele personale. De aceea, în sânul organizaţiilor locale vor începe frământările şi contestările celor care au fost la putere dar n-au reuşit prea multe sau a celor care o ţintesc şi încep să-şi facă lobby. Va fi un soi de dezordine arbitrară din care nu vor lipsi episoadele spumoase şi vulnerabilităţile. Cum despre Dian Popescu s-au scris numeroase lucruri până acum, unele pozitive, altele negative, acesta va trebui să depună mari eforturi ca imaginea sa post-electorală să nu devină o ţintă şifonată. Dacă Dumitru Modrea ar fi pus în valoare, acesta ar putea acţiona ca un liant în interiorul actualului nucleu de conducere, în afara căruia, după alegeri au rămas liberali credibili, cu C.V.-uri de luptători politici.
Totul, însă, se află într-o stare de incertitudine atâta vreme cât greii partidului din organizaţia gorjeană nu anunţă public un armistiţiu intern, ci îşi continuă activitatea de propagandă ieftină.
Constantin Bunilă
