Exemplu de urmat – NOVĂCEANUL – revista lunară,copil de suflet al scriitorului C. Dârvăreanu

515

Am primit cadou o colecţie aproape întreagă a superbei reviste lunare NOVĂCEANUL, care apare, firesc, în oraşul gorjean Novaci, urbe cu trăsături elveţiene. Cu ceva vreme în urmă îmi arătasem interesul faţă de ea – minunata revistă de cultură ce apare lunar graţie unui colectiv de oameni generoşi, struniţi de Redactorul şef Constantin Dârvăreanu.

Cum spuneam, cu o apariţie lunară, publicaţia respectivă a oraşului Novaci iese caldă şi este la îndemâna cititorului de presă tipărită sâmbăta, începând cu data de 7 septembrie 2013. Normal, primul număr are pe pagina de gardă un interviu cu dr.ing. Dumitru Leuştean, primarul urbei, un scurt eseu despre «Începutul unui gând frumos», dar şi nişte însemnări de călătorie ale profesoarei Otilia Giurca, intitulate «Novaci – Mayenne, o rută a prieteniei».
Se publică de toate, mai puţin chestiuni ale primăriei, din acest punct de vedere revista NOVĂCEANUL oferind spaţii poeziei, prozei şi problemelor cetăţeneşti. Scriitorul Constantin Dârvăreanu – autor al mai multor cărţi documentare dar şi al unei complete şi complexe Monografii a aşezării Novaci – are un serial «Dumitru Brezulescu – visul unei nopţi de iarnă», dedicat celei mai ilustre personalităţi ale Novacilor din toate timpurile. Un jurist, doctor în drept la Sorbona, cu multiple contribuţii la mai buna creştere a bunăstării comunităţii şi la modernizarea Novaciului.
Ne-ar fi dificil să trecem în revistă toţi colaboratorii şi măcar o bună parte a subiectelor tratate. Faţă de alte similare reviste ale Târgu-Jiului şi Motrului, fără a cunoaşte dacă şi oraşul Rovinari are o revistă asemănătoare, putem afirma cu toată convingerea că revista lunară Novăceanul este, de departe, cea mai izbutită. Un «copil de suflet» al scriitorului prolific Constantin Dârvăreanu, care-a ştiut să-şi apropie colaboratori pe măsura domniei sale. Încât, fără exagerare, numai numărul de pagini – doar patru, format A3 – o fac să nu concureze cu revistele judeţene de cultură tradiţională «Crinul Satelor» ori «Jiul de Sus». Căci, altfel, le-ar depăşi. Nelipsindu-i cercetările de etnografie şi folclor de înaltă ţinută.
Sincerele mele felicitări scrise, din acest colţ de pagină, sunt pe deplin meritate.
ION PREDOŞANU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here