1. Se cunoaşte faptul că, în rândul oamenilor de artă, în afara creatorilor de valori spirituale (pictură, grafică, sculptură etc.), se înscriu şi critici şi istorici de artă, eseişti, teoreticieni şi comentatori ai domeniului, cei care, prin strădania lor, ajută la evidenţierea valorilor artistice şi la înţelegerea acestora de către publicul căruia fiecare domeniu şi gen artistic i se adresează.
Toată viaţa sa, profesorul Marin Colţan (astăzi pensionar), fără a face nici o concesie unor principii asumate (bine gândite, stabilite şi respectate) a promovat şi a stimulat permanent valoarea morală (care antrenează tot ce face omul) şi potrivit studiilor sale universitare, valorile artistico-plastice (atât prin demersurile sale în domeniul creaţiei plastice, cât şi prin scris şi prin activitatea didactică).
În Gorj, după ce mulţi ani a lucrat în Ardeal (de unde-i pare rău că a plecat), a activat o perioadă mare de timp la fostul comitet judeţean de cultură (răspunzând de „probleme de artă, monumente şi muzee”), contribuind concret la realizarea a mai multor repere spirituale (majore ale domeniului), până când, pentru că tot timpul a fost… sincer (în primul rând cu… el, apoi cu tot ce a făcut şi cu cei… din jur), şi respectându-şi principiile, n-a aplaudat josnicii şi josniciile, inepţii şi inepţiile, ba a fost dat afară.
Activitatea de creaţie plastică a lui Marin Colţan (despre care s-au pronunţat laudativ nume consacrate ale domeniului, e răspândită atât în România, cât şi în Germania, Bulgaria, Serbia, etc…)
Însă, motive de reală mândrie i-au oferit profesorului Marin Colţan activitatea didactică desfăşurată în Ardeal, cât şi aceea din diverse licee şi şcoli gimnaziale din oraşul nostru, unde s-a bucurat (şi se bucură) de mult respect din partea foştilor săi elevi, (ştiu ei, de ce!!!), astăzi mulţi dintre ei doctori, jurişti, ingineri, profesori, economişti, funcţionari publici, patroni, vânzători etc.
Respectându-şi principiile de care am vorbit mai sus, şi respingând permanent comoditatea (mergând până la a se neglija nepermis de mult pe sine), refuzându-şi cerinţe şi drepturi oferite de viaţă (chiar funcţii… bănoase) profesorul Marin Colţan a fost şi este permanent preocupat de… „tot mai mult” şi „tot mai bine”, de performanţă în tot ce face.
2. Astăzi, în afară de obligaţiile pe care i le impunea funcţia ce o îndeplinea, a fost (şi este) angajat, permanent şi la altceva (pentru care… nu-i ajunge niciodată timpul), chiar asumându-şi… sacrificii foarte mari. Iată, de exemplu, începând chiar din… 1970 (!!!), între altele, lucrează la realizarea unui foarte mare (şi pretenţios) „Dicţionar explicativ al artei plastice” (cu noţiuni, teorie şi istorie a artei, practică artistică etc.), idee la care între timp s-a alăturat şi fiul său, Alex, absolvent (cu rezultate eminente) al filosofiei, cu cărţi scrise, cu participări la diverse simpozioane (de filosofie), în ţară şi peste hotare, cu diplome, medalii, premii etc., cu elogii care i s-au adus în presă, cel care, în urma unei „strălucite” idei a unui „fără asemănare în România” care în locul filosofiei, filosofilor, cercetătorilor etc. preferă… tinichigii, a făcut ca Alex să fie şomer al disciplinei filosofie.
Aflând de preocupările celor doi (tată şi fiu), după o suficientă documentare, distinsul academician Răzvan Theodorescu, renumit om de spirit (chiar la nivel… planetar), s-a oferit să dea celor doi sugestii şi să-i încurajeze în temerara lor iniţiativă, care, sunt conştienţi de asta, le va cere un enorm volum de muncă.
Ce doi, neglijând bârfa (lăsând-o să-şi facă datoria) insistă în iniţiativa lor, încât fiecare zi (şi, mai ales, noapte) e folosită din plin, bibliotecile sunt prietenii lor în cotidinitate.
3. Asumându-şi astfel de obligaţii (renunţând, repetăm, la multe din… obligaţiile personale) cei doi lucrează neîntrerupt la pretenţiosul şi, în acelaşi timp, la, deci, obsedantul dicţionar, definitivat în proporţie de trei pătrimi.
Pentru ca cititorul acestor rânduri să-şi facă o părere (fie şi sumară) despre strădania celor doi, îl informăm că doar litera A (care, în curând, va merge la tipografie) se preconizează să aibă în jur de 130 de pagini. Dacă în urma recomandărilor (absolut justificate) dicţionarului i se vor adăuga şi ilustraţii (chiar color), fiecare dintre cititori îşi va imagina dimensiunea volumului (de fapt, volumelor) dicţionarului respectiv, în formă finală.
Pentru o şi mai completă edificare, dăm aici un singur exemplu, cu ce se va scrie, de exemplu, despre noţiunea ARTA (a cărei definiţie e „totdeauna completă şi… niciodată suficient de… cuprinzătoare”) ca şi (măcar o parte) din noţiunile din sfera sa, care se găsesc la literele dicţionarului. Astfel, ne va fi dezvoltată şi detaliată sfera noţiunii de artă abstractă, aeropictură, acvatintă, acuarelă, animalieră, artă avangardistă, ambientală, aplicată, arta asamblajului, artă bidimensională, brută, cinetică, clasică, conceptuală, concretă, arta corpului, dadaistă, arta deco, decorativă, dematerializată, dezestetizată, dinamică, expresionistă, zigurativă, fluentă, arte frumoase, funcţionale, artă de gang, artă gestuală, artă a grădinilor, artă grafică, artă hiperrealistă, holografică, infantilă, informală, ezoterică, arte liberale, lirice, arta mediului, artă metafizică, arte majore, minore, minimale, moderne, monumentală, arta naivă, narativă, neoclasică, neoplastică, nonfigurativă, art nouveau, nucleare, arta peisajului, permutaţionale, performative, plastice, pluraliste, poliseuforiale, pop-art; artă populară, primitivă, religioasă, rupestră, săracă, sincronistă, spaţială, etatică, secesionistă, suprarealistă, temporală, artă a tonalităţii, tridimensională, vizuală, video etc., etc.
Dacă ne gândim că fiecare continent şi ţară este evidenţiată în ce are specific şi că acesta/aceasta e încadrată în repere istorice, domenii (genuri artistice, tendinţe, grupări, artişti şi critici de artă reprezentativi) ne ajută să dimensionăm munca titanică a celor doi autori care, ani de zile, şi-au sacrificat timpul… nepecuniar ci pentru a lăsa o asemenea modestă strădanie celor ce-o vor urma.
Am scris acest articol cu scopul declarat de a le înlesni actul de tipărire şi difuzare.
4. Aşteptat de mulţi ani „Dicţionarul explicativ al artei”, aflat acum la ultimele retuşuri, în viitorul foarte apropiat, va vedea lumina tiparului. Această tipăritură voluminoasă, care se foloseşte de un aparat bibliografic de mult peste 600 de titluri (româneşti şi străine), e strădania muncii de foarte mulţi ani a cunoscutului profesor Marin Colţan şi a fiului sau Alexandru, astăzi profesor de filosofie, la Timişoara. Ca şi alte tipărituri de acest fel, pretenţiosul dicţionar, după nenumărate corecturi re şi recorecturi, se adresează celor care au tangenţă cu arta, artişti plastici şi decoratori, profesori, studenţi şi elevi ai unităţilor învăţământului de artă, tuturor cadrelor didactice care predau educaţia vizuală, de la grădiniţă până la academia de artă, tuturor intelectualilor şi iubitorilor de artă care doresc să se informeze în acest domeniu şi să aibă în biblioteca personală o asemenea carte de referinţă.
Dicţionarul „explică” (deseori pe mai multe pagini aproximativ 2500 de termeni ai artei practicată din paleolitic până în prezent), adunând între coperţile sale şi noţiuni de teorie a artei (cu opinii ale multor minţi luminate ale domeniului), ca şi noţiuni de pedagogie, psihologie, logică şi metoda predării educaţiei vizuale în instituţiile şcolare, de practică pedagogică şi de curriculum naţional, de estetică şi filosofie a artei, de critică de artă şi multe alte noţiuni necesare vocabularului activ al omului zilelor noastre (indiferent ce profesie are), ajutându-l să înţeleagă, să-şi formuleze opinii şi să comenteze arta şi alte fenomene cu atribute artistice. Academicianul Răzvan Theodorescu, o somitate internaţională a domeniului artei, cunoscând truda celor doi autori spune: „Salut cu respect strădania unor intelectuali, a inimosului profesor Marin Colţan, preocupat de-o viaţă de sfera artelor vizuale, ca şi a fiului său Alexandru, aplecat spre reflecţii filosofice, pentru editarea unui Dicţionar explicativ al artei. Stăruinţa oltenească şi seriozitatea desprinsă de amândoi prin contactul cu Timişoara universitară sunt garanţiile unei reuşite, a unor intelectuali din orizontul „României profunde”, care provoacă nobil pe colegii lor din unităţile academice ale ţării”.
I.P.B.