Locul manifestării literare este bine ales, fiind vorba de Sala de conferinţe a Muzeului Judeţean de Istorie „Al. Ştefulescu” Târgu Jiu. Exact acolo unde distinsul prozator şi colonel în rezervă Ion C. Gociu a mai repurtat un binemeritat succes de public odată cu apariţia primei ediţii a romanului său MAIA. Care-a cunoscut între timp şi ediţia a doua, revizuită şi adăugită de autor, şi scoasă în colecţia OPERA OMNIA a Editurii ieşene TIPOMOLDOVA. Trebuie să recunoaştem că, în istoria României, ziua de 10 mai este una însemnată. Ca fiind Ziua Regelui. Aşa a fost să fie, iar faptul că în aceeaşi zi de 10 Mai, acum 80 de primăveri, în satul Văianu, comuna Ciuperceni, judeţul Gorj a văzut lumina zilei şi distinsul Ion C. Gociu nu este o întâmplare.
La evenimentul literar şi artistic, totodată, de astăzi, sărbătoritul va fi şi moderatorul întregii manifestări. Unul calm şi delicat, cum îi este felul şi aşa cum îl cunoaştem. A stat şi a cugetat dacă e bine să-şi aleagă unul dintre numeroşii prieteni într-ale literaturii spre a prezenta un LAUDATIO. Ei bine, n-a făcut-o. Ar fi stârnit multe invidii, cu siguranţă. Cel puţin aşa gândesc şi bănuiesc.
Fiindu-i un admirator necondiţionat şi cunoscându-l încă dinaitea tipăriri volumului de memorialistică „Din Văianu la Toronto”, apoi a celui de nuvele „Cireşe amare”, ambele bine primite de critică, îmi pot îngădui a spune că-l simt şi l-am încurajat permanent.
Dar lovitura de piaţă literară a dat-o odată cu apariţia romanului MAIA, apărut iniţial în două volume, cel reeditat la Iaşi, în extrem de onoranta Colecţie OPERA OMNIA de către Editura TipoMoldova, în 2013, fiind revăzut şi adăugit, cum spuneam, dar sublimat între două coperţi de carte. Romanul este scris cu har şi încă îşi aşteaptă scenaristul spre a putea da la iveală un film de mare succes. Naţional şi internaţional. Ne permitem a cita din consideraţiile scriitorului Zenovie Cârlugea, membru titular al USR, Secţia de critică şi istorie literară, înserate pe coperta patru a volumului al doilea din Maia: „Dacă primul volum ar sta subsemnul idilicului plin de culoare şi istorie, cel de-al doilea s-ar regăsi sub acela al dramaticului factologic şi senzaţionalului imprevizibil. Felul în care diegeza se întreţese cu dialogul şi descrierea, sub semnul <<doricului>>, evocarea unor episoade realizate a-cronologic în economia narativă, prin reveniri şi reîntoarceri în timp, fără a pierde din vedere o anumită cursivitate a textului, precum, şi încercarea de a strânge toate apele acestui palpitant scenariu în albia unei viziuni în care literatura şi viaţa se amestecă până la a se confunda – toate acestea propun cititorului un roman antrenant, plin de surprize, scris cu talent şi cu acea învăluire de umanism, dincolo de care destine memorabile şi epoci revolute îşi joacă, pe învolburatele pânze sale istoriei, adevărata lor dramă.”
Cu generozitatea-i recunoscută, Ion C. Gociu a găsit o formulă mai aleasă în locul prezentării unui cuvânt de LAUDATIO. Domnia sa va oferi celor prezenţi plăcutul prilej de a-şi expune opiniile. Cumva, parcă după modelul unei emnisiuni celebre a Radio România Actualităţi, intitulată „150 de cuvinte despre cei ce nu cuvântă.” Astfel, oaspeţii vor putea zice ce au pe suflet despre Omul şi Prozatorul Ion C. Gociu preţ de vreo sută şi cincizeci de cuvinte.
În plus, ca o surpriză, va fi şi un moment muzical susţinut de Georgiana Bârsac, acompaniată de un taraf al Ansamblului Profesionist „Doina Gorjului”.
Era să uit. Cartea ce va fi lansată sâmbătă poartă un motto, semnat de venerabilul epigramist nonagenar Mircea Ionescu-Quintus. Şi catrenul sună cam aşa:
„La etatea mea de vis,
Când te afli printre vii,
Pentru că aşa ţi-e scris…
Scrii!”
Rog să fiu iertat dacă n-am început cu acest motto. Restul vorbelor mi le voi aduna sâmbătă.
Ion Predoşanu
