Şi tot de Ziua Naţională a Culturii române, la celebra deja Cafenea hermeneutică de la Gorjeanul, patronată de mine, I.P.Brădiceni, a fost oaspete de onoare poetul, copleşitor ca vocaţie şi scriitură, Aurel Ştefanachi, director al Editurii Tipo Moldova de la Iaşi. Fiind şi Ziua lui Mihai Eminescu, domnia sa a deschis ciclul de manifestări, în trombă, convergent şi dinamogen. Venise din Bucureşti, de la Academia Română, ca să pledeze pentru salvgardarea limbii şi literaturii române, atacată de nişte aşa-zişi „experţi” (ah, „experţii” lui peşte-prăjit, cu creierii spălaţi pe la „înalte” universităţi străine şi reîntorşi „cu chipul lor isteţ de oaie creaţă” – că să ne fericească norodul: „La ei îşi cască ochii săi nerodul,/ că-i vede-n birjă răsucind mustaţă,/ ducând în dinţi ţigara lungăreaţă…/ Ei toată ziua bat de-a lungul Podul.// Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă,/ Stâlpi de bordel, de crâşme, cafenele/ şi viaţa lor nu şi-o muncesc – şi-o plimbă.// Ş-aceste mărfuri fade, uşurele,/ ce au uitat pân’ şi a noastră limbă,/ Pretind a fi pe cerul ţării: stele” (Eminescu, Ai noştri tineri, II, 2009, p. 108)).
Cafeneaua hermeneutică de la Gorjeanul n-a găzduit niciodată vreun „politicianist” precum aceia incriminaţi, virulent satiric, de C. Rădulescu-Motru ca fiind – citez: „gata pentru a asigura interesul său personal, să facă concesii de orice natură în domeniul afacerilor publice. El este tipul omului care câştigă fără muncă, şi care îndeamnă şi pe alţii să urască munca cinstită. Politicianul este purtătorul spoielii de civilizaţiune” (Rădulescu-Motru, 1938, p. 7).
În ceea ce-i priveşte pe scriitorii adunaţi la Cafeneaua literară Gorjeanul, nici ei nu-i agreează pe politicianişti. Dar nu-i resping pe autenticii oameni politici ai Gorjului, şi, slavă Domnului, Gorjul a avut şi oameni cu dublă factură: oameni politici şi culturali (chiar transculturali, ca-n recentul curent literar, transmodernismul, promovat de mine, I.P. Brădiceni în România de după anul 2000, în tandem (de întemeietori ai unei noi paradigme – n.m.) cu formidabilul scriitor şi filozof politicosocial, Theodor Codreanu cu o rubrică permanentă în „Contemporanul” lui Nicolae Breban).
Aşa se face că Aurel Ştefanachi a lansat pe 15 ianuarie 2020 un proiect propriu şi monumental de peste 200 de volume „170 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu. Ediţii Eminescu”. Coordonatori: Nicolae Georgescu, Aurel Ştefanachi, Doina Rizea; redactor coordonator: academician Mihai Cimpoi; redactori: Tudor Nedelcea, Theodor Codreanu, Ion Popescu-Brădiceni, Viorel Coman; tehnoredactare, procesare şi prelucrare text: Aurel Ştefanachi; acest proiect este susţinut de Coman Şova şi Ana Diculescu Şova. Profit de prilej spre a-l recomanda Bibliotecii Judeţene Gorj – ca instituţie care ar trebui să fie atentă la/şi interesată şi de asemenea iniţiative editoriale de excepţie, menite să înfrunte timpul, să modeleze neamul românesc, să cultive limba şi literatura română mai întâi, şi apoi pe cea „europeană”; căci vorba lui Mihail Kogălniceanu şi a lui Ion Heliade-Rădulescu: „cu traducţiuni nu se face o literatură”, ci cu literatura naţională originală.
Însă, manifestarea – o masă rotundă ca a Cavalerilor Regelui Arthur – găzduită de Cafeneaua literară Gorjeanul – unde Doamna Dana e numai inimă şi minte, iute ca o Ancuţă sadoveniană – a fost dedicată şi unor cărţi de mare poezie. Astfel Aurel Ştefanachi şi-a prezentat propriul op de lux: „Înălţimile cercului/ Corn de vânătoare” iar, subsemnatul, Ion Popescu-Brădiceni: „Reinventarea lui Orpheus”. Ambele sunt, de ipso et de facto, un soi de «cărţi ale cărţilor». Ca trăsături caracteristice, ele excelează transpoetic, fug de tautologie, sunt ostensiotic livreşti, dar cu profunziuni abisalizante, textura lor este ba gravă, ba melancolică, autoscopică şi simultan periscopică. Înainte de contactul cu realitatea (care intră în corpul poeziei – n,m,) eul liric îşi fortifică pregătirea teoretică, pune în mişcare abstracţiuni, apelează la mitologie şi 
ontologie. Organonul aristotelian este repostulat până la hiperbolă, expresivitate suprarealistă, reverie insolită. Devoratorul cântec revine auroral (adică reinaugural) hierofanic şi criptofanic, amintirile verbului transgresează absolutul relativizându-l, revificându-l într-un voluptuos şi tragic dicteu eu-topian. Aceste cărţi ale cărţilor sunt nişte transfiinţe-text, sunt nişte transcriituri care pendulează glorios între centrii lor livreşti şi cei sentimentali, supravieţuiesc între straturile succesive ale unui imens palimpsest. Cele două cărţi ale cărţilor redeschid calea spre Esenţă, transformând replierile meditativelegiace în veritabile axiome ale unei noi spiritualităţi, ale unor incandescente tensiuni de semnificare.
A fost acest 15 ianuarie 2020 de-a dreptul fabulos. Aurel Ştefanachi e un conferenţiar desăvârşit. I s-a alăturat domnul Ion Marcea, cu un elogiu pentru Pompiliu Marcea, un adevărat erou şi istoricocritic căzut pe baricadele eminescianismului şi ale naţionalismului românesc tulburător/patetic de autentic, la statutul cărora azi nişte „trădători de ţară” atentează cu neruşinare. Au participat la furtunoasele dezbateri scriitorii George Drăghescu, Nic Rădoi, Lazăr Popescu, Vasiluţă Gheorghe, Gheorghe Cârstoiu, Getodacul, Constantin Braia, Victoria Stolojanu-Munteanu, Toma Velici, Silviu D. Popescu, Nicolae Dragoş, Dan Adrian Popescu, Mugurel Petrescu, Ion Mocioi, Elena Cornoiu ş.a.
Un eseoreportaj şi un sonet de Ion Popescu-Brădiceni
Eonul Eminesc
De ziua Eminescului, vă rog
uraţi-i măreţie şi noroc.
În templul Limbii sale ne-om rosti
spre-a nu-i lăsa pe alţi a ne prosti.
Un neam orgolios, cum cel român,
îşi este sieşi pururea stăpân.
Numai să-i dăm înaltă-nvăţătură
şi băi să-i dăruim de transcultură.
Aici sonetu-şi caută model
de dinainte de Aristotel
şi de Zamolxis. Arta, Poezia
vor tot pătrunde, vai, nimicnicia
întregii lumi, iar noi, vladimiresc,
vom străjui Eonul Eminesc.
să nu decadă într-un circ grotesc.
