Scriitorii gorjeni au început să confirme şi în plan internaţional. Însă unii dintre ei repetă performanţa desigur într-un plan poetic superior.
Evoluţia unui artist polivalent stă în măiestrie şi orizont cultural. De asemenea, când un autor de aforisme este din nou premiat, asta înseamnă deja că el performează convingător.
Dar George Drăghescu îşi continuă imperturbabil evoluţia pe acel traiect al încrederii în condiţia de creator sui-generis.
Iată-l recent posesor al Premiului II la Festivalul Internaţional al aforismului pentru românii de pretutindeni de la Tecuci a cărei a IV-a ediţie a avut aceeaşi onorantă autoresponsabilitate faţă de valorile româneşti.
George Drăghescu rămâne acelaşi alchimist al rostirilor esenţiale, reconotate stilistic într-o mirabilă „limbă perfectă” (Umberto Eco).
Ca unul care i-am cunoscut opera, pot reitera aspectul că după fiecare succes public, George Drăghescu o ia de la capăt, ca Sisif.
Dar, eu tot mă întreb: se mai uită din când în când peste umeri înapoi ca Orfeu?
Ion Popescu-Brădiceni
