Neobositul poet, actor şi Fondator generos al minilunarului cultural, literar artistic CEAŞCA DE CAFEA – George Drăghescu a dedicat nr. 158, apărut pe luna ianuarie a anului 2017 celebrei formaţii timişorene şi europene PHOENIX.
Pe coperta întâia este, firesc, o fotografie a muzicianului complet – chitarist, solist vocal şi compozitor – Nicu Covaci, oferită cu dedicaţie “Pentru cititorii revistei “CEAŞCA DE CAFEA”. Din cuprinsul bogat ilustrat nu lipseşte un celebru poem semnat de recentul laureat al Premiului Nobel pentru literatură Bob Dylan, în traducerea lui Mircea Cărtărescu. Care numeşte poema “Suflare de vânt”, cu toate că prima traducere îi aparţine regretatului actor şi cantautor Florian Pittiş, culmea, mult mai inspirată şi botezată de Moţul Pittiş “Vânare de vânt”, aşa cum este ea cunoscută de majoritatea iubitorilor muzicii folk promovată de Cenaclul Flacăra, în secolul trecut.
Poetul şi universitarul Şerban Foarţă, unul dintre talentaţii textieri ai formaţiei PHOENIX, în perioada studenţiei sale timişorene semnează poemul “Reţeta fericirii”. Mai semnează un text scurtisim şi scriitorul Ion Cepoi intitulat “MITUL PHOENIX” din care cităm primul paragraf: “De ce mit? Pentru că libertatea nu se vinde, nu se cumpără, nu se negociază, nu se împrumută, nu se ia şi nu se dă pe credit. Te naşti sau nu te naşti liber şi laşi moştenire ceea ce tu însuţi ai primit la naştere.”
Cel mai important gând din CEAŞCA DE CAFEA îi aparţine poetului şi publicistului Adrian PĂUNESCU, la rândul său creator al Cenaclului Flacăra, în care-au cântat şi membri formaţiei PHOENIX, înainte de a alege calea libertăţii în Germania de vest.
“Phoenix a fost numele cu cel mai viu răsunet printre tineri în aceşti ani. Sigur că uneori câte un giumbuşluc numit – dacă mi se permite – şi excesivă încărcătură capilară, a mai distonat cu impresia de ansamblu pe care a lăsat-o această formaţie.
Dar în esenţă Phoenix a dat, în vremea din urmă, senzaţia de neşters a organicităţii vocaţiei membrilor săi.
Ei nu fac muzică pentru că se face muzică în lume, ci pentru că acesta e felul lor de a fi.
Educând încet, încet, publicul într-acolo unde şi-a educat propria sa vocaţie, spre o muzică plină de sens, de energie şi tandreţe, Phoenix, în actuala sa componenţă, cu Nicolae Covaci în frunte şi cu Lipan, Kappl, Baniciu, Krauser la celelalte pupitre, poate fi considerată, cred, fără nici o exagerare, realitatea cea mai clară a tinerei noastre muzici.”
Eu unul pot să mă consider un norocos ascultându-i prima oară într-un concert al trupei PHOENIX susţinut la Cluj-Napoca, prin anii ‘70 ai studenţiei mele. Mai apoi, i-am mai audiat în concertele Cenaclului Flacăra, înainte ca majoritatea membrilor formaţiei Phoenix, cu excepţia lui Mircea Baniciu, să aleagă libertatea din Germania. De unde-au revenit acasă după Marea Învălmăşeală din Decembrie 1989, dar nu toţi. Pe lângă fotografiile document semnate de Victor Boldâr, datate 1977, cu Nicu Covaci în concert, mai sunt şi alte ilustraţii de la Târgu-Jiu, unde Nicu Covaci a participat ca un bun patriot la Ziua Naţională a României, 1 Decembrie 2016, ca invitat al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, condus de Directorul şi scriitorul Ion Cepoi.
Ion Predoșanu
