Eveniment editorial – STRIGĂT

346

Superbele cuvinte reproduse mai sus, deși autorul mi-a interzis să folosesc epitete sau înflorituri de stil, aidoma de pe pagina de gardă a volumului STRIGĂT scris de Eroul Rezistenței anticomuniste și fost deținut politic SERGIU MISCHIE, apărut recent la COMPANIA DAN PURIC – București, 2018.
Urmează o altă pagină în care citim crezul vieții plină de suferințe cuplite dar și de nădejdi ale autorului:
DOAMNE,
„Doamne, în noianul gândurilor negre răvășite, al pașilor rătăciți de durere sufletească, dă-mi puterea iertării la confruntarea cu adevărul crud și să suport toate, să le trec pe toate și să mă uit înapoi nu cu mânie, ci cu speranța că Tu le vezi pe toate, că le vei rândui și îmi vei da tăria să văd că au trectu și să-ți mulțumesc.
Doamne, Tu poți să ne ajuți pe toți în toate.
Doamne, iartă-mă că am greșit cu gândul, cu fapta, cu ideea și cu neștiința. Amin!”
Române,
Sentimentele mele
Pentru Tine sunt precum
Farmecul codrului
Murmurul izvorului
Cântecul privighetorii
Cu drag,
Sergiu Mischie
*
Nemaiîntâlnitul MARE ACTOR și OM DE SPIRIT ROMÂNESC prin toate fibrele domnie„i sale care este DAN PURIC scrie un inspirat Cuvânt înainte, intitulat
DACUL LIBER
Din care redăm, din motive de spațiu, doar o muică parte care ne-a mers la inimă, plină de har și de suflet românesc:
(…) Pesemne că lucrul acesta s-a întâmplat și când am deschis cartea domnului Sergiu Mishie, intitulată „Strigăt”. De sub colbul „civilizației” contemporane, privirea liberă a acelui dac înlănțuit pe neașteptate m-a străfulgerat din nou. Pagină cu pagină, cartea te întoarce la temperatura înaltă, morală a demnității de a fi român. Căci cel care a scris-o, ca pe un „strigăt” al ființei lui, a fost el însuși înlănțuit fără ca acei care au făcut-o să-i fi putut măcar, pentru o clipă, înrobi sufletul curat. Răzbate din rândurile scrise cu atâta febrilitate acea libertate țărănească paradoxală a neamului românesc, încătușat de istoria cinică și criminală de care a avut parte, dar înălțat la libertatea de sine prin propria-i credință nezdruncinată în Dumnezeu. Citindu-i cartea, te simți contaminat încet, încet de libertatea privirii a acelui dac „înlănțuit” ce se uită spre „cuceritorul” său, pe care soarta „îl privilegiase” cu o pradă atât de nobilă, dar pe care, fatalmente, nu putea s-o stăpânească. Și poate de aceea, în mod atât de firesc și organic, cartea se numește „Strigțt”. Nu acuta tenorului, ce împinge sunetul studiat la înlțimi muzicale, ci ultima respirație disperată a sufletului românesc ajuns la liman. De pe culmea aceasta a disperării, strigă dacul veșnic liber ca să ne trezim! Și o face aruncând în joc cu febrilitate totul: de la istoria neamului românesc la suferințele și nedreptățile vieții sale, într-o înșiruire tensionată și cum ar vrea să refacă, în viteză, cu respirația sacadată, întregul ADN al demnității noastre. Între crucificarea continuă a neamului său și propriul lui destin jertfit nu este niciun hiatus, de parcă cele două istorii se împletesc într-o surdă durere una cu alta. Dar pesemne că tocmai de aici reiese sublimul jertfei creștine ce ne strigă dincolo de morminte, că nu există Înviere fără de Răstignire. În viața domnului Sergiu Mischie, ca a tuturor martirilor români pătimitori ai temnițelor comuniste este tocmai această inocență a neamului răstingită întruna.(…)
Îl văd în timp pe domnul Sergiu Mischie urcând pe Golgota neamului românesc, copil fiind, cu icoana Maicii Românii strânsă la piept, ca într-un tțrziu, ajuns la cruce, să-l zăresc bătrân astăzi, așezând-o cu mîinile-i tremurânde, neîntinată și luminată de dragoste la picioarele Domnului Nostru Iisus Hristos. Binecuvântat să fie poporul care a dăruit lumii astfel de oameni!”
*
O mărturie de credință urmată de autograful Eroului de la Hobița încheie pagina a treia. Pe coperta IV ne averitează:
„Povestea din carte nu este ficțiune… Este viața de om supus multor torturi fizice și psihice. Ca fost deținut politic și luptător în rezistența anticomunistă timp de 40 de ani (1948-1989), încerc să pregătesc, prin cunoașterea adevărului despăre trecut, un viitor bazat pe adevăr. Pot ierta deoarece iertarea și iubirea sunt mult mai puternice decât orice suferință, dar nu pot uita”
Sergiu Mischie
Cartea este dedicată
Neamului Românesc, la 100 de ani de la Marea Unire – 1 Decembrie 1918 – România Mare,
Domnului DAN PURIC,
Martirilor, Eroilor, Luptătorilor, Oamenilorde bună credință care au luptat și luptă pentru libertate, dreptate și democrație în România.
Asupra cărții și autorului ei vom mai reveni curând.
ION PREDOȘANU
P.S. Cu strângere de inimă, cu delicatețe m-a sunat autorul a treui cărți scrise și trăite în suferinți. Prima lansare a volumui „STRIGĂT” va fi pe 29 septembrie, în Sala de Consiliu a Obștei Peștișani, acolo unde anul trecut s-a lansat și volumul al doilea. Cu participarea Maestrului DAN PĂURIC, om cu obârșii gorjene și mare iubitor al Mânăstirii Tismana (Ion Predoșanu)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here