Ne aflăm în faţa unei apariţii editoriale de excepţie pe care, până la lectură, îi oferim posibilitatea prolificului autor prof.dr. Zenovie Cârlugea să ne-o prezinte. Cartea ar fi trebuit să fie lansată joi, 11 septembrie, la ora 17:00, în Sala maură a Consiliului Judeţean Gorj. Suprapunându-se peste alte manifestări cu un moment al Teatrului Dramatic “Elvira Godeanu” Târgu Jiu, după slujba din faţa Bisericii “Sfinţii Voievozi”, n-a mai fost vorba efectiv de o lansare de carte propriuzisă. Directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, scriitorul Ion Cepoi, ne-a lămurit că se va face doar o punere în temă asupra apariţiei cărţii. Celelalte secrete le veţi afla abia atunci când autorul – scriitorul Zenovie Cârlugea – vă va oferi şi autografe. Plus revista Portal MĂIASTRA, ce apare acum sub egida Uniunii Scriitorilor din România. Nici noi n-am intrat în posesia volumului, deci nu l-am citit, aşa că-i oferim prilejul maestrului Zenovie Cârlugea să-şi prezinte singur acest nou volum ce poartă semnătura domniei sale (Ion Predoşanu)
Deşi, de-a lungul vremii, mai accentuat însă în ultimul secol, despre spiritul oltean s-au scris, într-o oarecare măsură, pagini destul de aplicate şi relevante, complexul de trăsături ce caracterizează Oltenia submontană a fost mai puţin pus în evidenţă.
Parte constitutivă a spiritualităţii alutane, spiritul pandur-jian/gorjenismul a dat, indiscutabil şi inimitabil, amprenta spirituală a Olteniei, orice altă raportare temeinică şi probatorie la «oltenism» nefiind funcţională decât într-o înţelegere de ansamblu a identităţii regionale, sub toate aspectele (geo-istoric, antropologic, etno-folcloric, cultural, psihologic, etic ş.a.).
De la cele mai vechi mărturii ale prezenţei hominidului pe aceste meleaguri (ele sunt: picturile rupestre din Valea Sohodolului, dar şi multimilenarele caverne de la Baia-de-Fier şi de la Vaideei), până la savuroasa anecdotică «cu olteni» de azi, omul vieţuitor în partea de nord a regiunii (carpatică şi subcarpatică, cu prelungiri în aşezările deluroase şi campestre de pe valea râurilor adunătoare şi coborâtoare prin Podişul Getic: Jiul, Motrul, Olteţul, Gilortul, Amaradia ş.a.) îşi are modul lui specific de viaţă şi acţiune. Acest modus vivendi şi cogitandi ce l-a individualizat în plan habitual şi psiho-mental, nu a fost de natură să-l rupă de contextul regional şi naţional mai larg, căci, dincolo de o convieţuire aparent autarhică, omul subcarpatic şi al plaiurilor gorjene a urmat itinerariile ritualistice ale transhumanţei şi ale schimburilor de produse, iar când a fost chemat să-şi apere «moşia» şi fruntariile ţării nu a pregetat să ia calea dăruirii jertfelnice.
Iată de ce o carte care să pună în evidenţă – aşa cum au fost ele percepute până acum – mentalitatea, spiritualitatea şi sufletul gorjenesc – este nu numai binevenită, dar şi necesară, mai ales în contextul mai general al identificării specificului regional alutan.
Textele reproduse în această antologie (o polifonie convergentă de conştiinţe) aparţin unor scriitori şi artişti (C.Brâncuşi, T. Arghezi; Gr. Alexandrescu, N. Iorga, Al. Vlahuţă, Sabin Velican), oameni de ştiinţă (Nicolae Densuşianu, arh. Iuliu Scriban, Ion Conea, Ion Simionescu, dr. Ilarie Popescu) şi gazetari din secolul al XX-lea, secolul trezirii conştiinţei de sine în sensul mai aplicat al definirii specificului naţional. În acest efervescent context, au apărut şi aceste texte, pe care le-am identificat fie în presa de odinioară (semnate de Constantin I. Goga, Constantin Bâcă, Mitică Andronic Moviliţa, Matache Ionescu-Romanaţi, Nicu Brăiloiu, I. Niţulescu), fie în anumite scrieri memorialistice (Liviu Rebreanu, dr. Nicolae Hasnaş, Petre Pandrea), ba chiar în preocupările unor contemporani – confraţi de breaslă cu «povara» unei experienţe de viaţă (Grigore Smeu, Nicolae Dragoş, Ion Cepoi).
Un ultim capitol este dedicat unor poeţi gorjeni de altădată, în versurile cărora se regăseşte amprenta spiritului pandur-jian, la unii mai apăsat (Ion Mara, Constantin I. Goga, Dumitru Tătăroiu, Ilarie Popescu, Nicolae Bocşa), la alţii cu un adaos de sensibile şi vizionare rememorări nostalgice (Vasile Lascăr, Ileana Busuioceanu, Ion Gh. Angliţoiu, Victor Cernăianu, Pantelimon Cârstea ş.a.). Am făcut loc şi unor texte de pionierat (Alexandru Pelimon, N. Burlănescu-Alin), marcând prin acest fapt parcursul a peste un secol de poezie gorjenească (1840-1947). În ideea recuperării tuturor poeţilor gorjeni din acest interval, urmează să pregătim o lucrare mai amplă, panoramică, pe acelaşi principiu al antologării şi ordonării cronologice.
Rezultă, din textele antologate, o «radiografiere» cât mai exactă a spiritului pandur (numit aşa de Mihail Ralea, apoi de Petre Pandrea), şi când zicem «cât mai exactă» ne gândim atât la pertinentele studii asupra tradiţiilor, mentalităţii şi sufletului gorjenesc (cf. Ion Conea, Vasile Cărăbiş), cât şi la realităţi mai «aspre», ce n-au ocolit viaţa comunităţilor (o confruntare directă cu practicile «băbeşti» şi bolile ameninţând a deveni endemice avem în articolele semnate de dr. Ilarie Popescu, Alexandru Gregorian). Ne-am ferit, aşadar, să livrăm o imagine idilică, paseistă, neosemănătoristă, dând cititorului posibilitatea de a pătrunde mai în adâncimea modului de viaţă şi tipului de mentalitate, de spiritualitate coagulată spaţio-temporal, acea forma mentis ce i-a structurat gorjeanului viaţa în inconfundabile forme ale existenţei.
Gorjul este nodul de spiritualitate al Olteniei, cu prelungiri către patru zări: spre sud, de-a lungul domol al Jiului ţinând de o parte şi alta meleagurile Doljului, spre vest, către Ţara Severinului, spre nord către Haţegul dacic, iar spre est, întreţesându-se cu ţinuturile Vâlcei, atât de bogată în viaţă istorică şi creştină, la rândul ei cu deschideri către ţara întreagă. Rolul şi importanţa acestui «sâmbure al Olteniei», cum îi zice istoricul Al. Ştefulescu, în cadrele regionale mai largi, sunt cu preeminenţă indiscutabile.
Iată de ce am căutat să surprindem atât «diferenţa specifică» a sufletului gorjenesc cât şi acel itinerant pitoresc ce poate defini omul prin spaţiul locuirii şi tradiţia prin habitat.
Operă de pionierat (să-i zicem pe nume, fără împăunări provincialiste!), lucrarea de faţă se dovedeşte atât „Carte de identitate” a sufletului gorjenesc, cât şi „Pecete spirituală” a unui ţinut de sine stătător («strofa de graţie a României» – Sabin Velican) în care se păstrează imemoriale mărturii istorice, arheologice şi de artă rupestră, dar şi realităţi ale unei tradiţii în desfăşurare organică, însemne de viaţă creştină athonită, ori forme autentice de vieţuire continuă într-un asumat specific identitar.
Zenovie CÂRLUGEA
