Eveniment editorial – NOVĂCEANUL între actualitate și ZILELE ÎNSÂNGERATE din 1917!

232

Amicul scriitor și mare suflet de român adevărat – novăceanul Constantin Dârvăreanu mi-a expediat cel mai cald număr al publicației lunare… NOVĂCEANUL.

Care începe cu Actualitatea novăceană, extrem de bogată în fapte și trăiri culturale. Una dintre ele este aceea că Primarul Orașului Novaci, dr.ing. Dumitru Leuștean, a comunicat că în 30 iulie 2018 s-a încheiat contractul nr. 2.691 pentru proiectul „Reabilitare în vederea eficientizării energetice a Spitalului orășenesc Novaci”.
În anul Centenarului Marii Uniri, Prof.univ.dr. N. Vințanu scrie evocarea ZILELE ÎNSÂNGERATE, ce redă jertfa și fapta de eroism a doi soldați novăceani – Gălățescu și Necșoi -, aparținând Regimentului 18 Gorj, la Mărășești, în vara lui 1917. Finalul povestirii evocatoare este: „Acum, în apropierea Centenarului Marii uniri de la Alba Iulia se cuvine să aducem un pios omagiu și să păstrăm o eternă amintire pentru bărbații aceia care au luptat eroic acolo la Mărășești, Mărăști, Valea Șușiței sau Oituz, pe toate celelalte fronturi unde trufia germană și austro-ungară au fost puse cu botul pe labe, cum spune omul de rând…” Și citind aceste întâmplări adevărate ale istoriei neamului românesc vom pricepe de ce urmașii învinșilor de atunci, printre care etnicii germani, fie ei și sași, austrieci sau maghiari nu sunt cu tot sufletul alături de toleranții lor frați români cu care împart aceeași glie strămoșească doar pentru noi.
Pe teme educaționale ne-au mai plăcut articolele: „O vacanță memorabilă… Școala de vară” și „Mai este oare astăzi nevoie de școală?”, ale Prof.univ,dr.ing. Dumitru Romulus Târziu ori cele de spiritualitate precum „Sfânta Cruce părăsită” sau poemul de inspirație religioasă „Doamne, mai vino, astăzi…” semnat de prof. Vasile Gogonea. Eseul istorico-filozofic „Zamolxe a venit în Plăieț” al distisului Prof.univ.dr. N. Vințanu pornește de la cioplirea în piatră la |Plăieț, ca o primă reprezentare, a lui Zamolxe. Și noi, alături de autor „Sperăm să putem ciopli și alte reprezentări pentru a ne apropia mai mult de adevărul despre Întâiul Dascăl al strămoșilor noștri”.
Marele talent de narator al Prof.univ.dr. N. Vințanu se împletește cu interpretările sociale și umane profunde în „Experimentul”, text pornit de la niște fapte reale aparent banale. Suntem întrutotul de acord cu autorul care zice „Copleșit de cele întâmplate, pun cap la cap evenimentele. Răspunsul nu poate fi decât unul singur: oamenii de azi au cam uitat de omenie, de ajutor dat celorlalți, și că totul se reduce la bani. Atunci îmi vine în minte iarăși invocarea – Vino, Doamne, să vezi ce s-a ales de noi…”
Poetul în proză Constantin Dârvăreanu glosează mirific în „Dorul de copilărie”, iar Ion C. Duță în versuri cu rimă în „Ce bine-ar fi”. La o concluzie dramatică ajunge Silvia Lucia Podeanu în eseul „Divide et impera” ce se încheie astfel: „În drumul spre globalizare, stăpânii lumii au hotărât că oamenii singuri sunt mai ușor de stăpânit. Lângă ei nu sunt prieteni, nu sunt frați, nu sunt neamuri, pentru că nu există nici familie”.
Maestrul Constantin Dârvăreanu se întrece pe sine în simplele note „Când abandonați un câine…”, urmate de niște aforisme pe care i le-a transmis Ambasadorul Valeriu Tudor, domiciliat în București.
La rubrica „poezia vremurilor de azi” se prezintă Lucia Silvia Podeanu, Ion C. Duță prof. Maria Bălănescu și Alexandru Delu Oprițescu.
Pe ultima pagină se poate citi reportajul printre amintiri „Pe drumurile Bizanțului de odinioară” ale excelentului memorialist Constantin Dârvăreanu, care recidivează pe această temă ce-i poate servi ca materie primă pentru o nouă carte! Sincere felicitări!
ION PREDOȘANU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here