Eveniment editorial – CIREŞE AMARE, de Ion C. Gociu, la o nouă ediţie, revăzută şi adăugită

244

Cu o întârziere ce nu mi se datorează, consemnez apariţia unei cărţi ce se citeşte pe nerăsuflate – “Cireşe amare”, a  prozatorului gorjean Ion C. Gociu. Este vorba de o ediţie a doua, revăzută şi adăugită de autor, apărută recent, totuşi, în Colecţia OPERA OMNIA proză scurtă contemporană a Editurii ieşene TipoMoldova.

Îl ştiu pe Ion C. Gociu, Colonel în rezervă al armiei române, încă de pe vremea când se căznea să-şi găsească o editură-tipografie, ceva mai rezonabilă, care să nu ia pielea de pe om. Aşa cum îi propunea o editură a unui distins om de cultură din Târgu Jiu. Vreo 15 milioane de lei vechi pentru doar 300 de exemplare. Cu numai şapte sute de lei, cel ce semna pe atunci volumul de memorialistică „Din Văianu la Toronto” s-a trezit la adresa domniei sale cu 500 de exemplare. Şi acelea tipărite excelent, la editura şi tipografia din Bucureşti – Paper Print Bucharest -, dar plătite la primirea coletului cu cărţile.
M-am implicat şi în lămurirea talentatului prozator că nu-i cazul să se ascundă după pseudonimul Mugurel Pădureanu-Coarba, ce mi se părea niţel puşunist-semănătorist. Au urmat volumele de nuvele „Cireşe amare”, şi acesta bine primit de critica literară, apoi romanul „Maia”, în două volume. Unul cu o naraţiune ce ar merita un scenariu de film. Mai ales acum, când, serioasa editură ieşeană TipoMoldova la retipărit. De data aceasta într-un singur volum. Evident, tot revăzut şi adăugit, iar pe alocuri chiar scurtat, de autorul ce anul acesta împlineşte frumoasa vârstă de 80 de primăveri. Ion C. Gociu fiind şi membru al Societăţii Scriitorilor Militari din România, în ciuda nedemocraticei USR.
Nu voi intra nicidecum în vreun fel de repovestire sau măcar să încerc oarecari consideraţii despre noua ediţie din „Cireşe amare”. Rezervându-mi acest mic exerciţiu de admiraţie pentru altă dată.
Bine îngrijită de redactorul de carte Aurel Ştefanachi şi de coordonatorul seriei Valeriu Stancu, noua apariţie semnată de Mareşalul prozei gorjene contemporane care este Ion C. Gociu, nu s-a născut precum cărţile de la Editura MĂIASTRA, fără moaşe. Ba, mai mult, are şi doi naşi, adevăraţi iubitori de literatură contemporană, realistă şi modernă, în persoana numelor amintite mai sus.
Mie, unul îmi merge la suflet scriitura povestitorului cu har Ion C. Gociu, cel anunţat în prefaţa semnată de prof.univ.dr. George Mirea că a suferit o „Debranşare de la viciul… lecturii”. Pe lângă nuvelele devenite celebre, înainte de binecuvântata prefaţă cu titlul de mai sus există şi un fel de motto: „Sufletul meu?/ O modestă cameră de hotel/ În care este cazat Dumnezeu/ Când nu mai sunt locuri în Cer.”, ce aparţin poetului tîrgujian Spiridon Popescu, membru al Uniunii Scriitorilor din România.
NICOLAE ROŞCA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here