Până în 1995, cunoscuta actriţă de comedie din Bucureşti, D-na Genoveva Preda a fost o „angajată a statului”, la Teatrul „Ion Creangă”; însă graţie unei grozave nostalgii, rămasă dintre războaie, şi-a dorit să devină „independentă”, sau cum se spunea: „societară”.
Genoveva Preda trăieşte şi activează, din 1995, cu intermitenţe, între Bucureşti şi Paris, şi a devenit om-orchestră. A structurat mai multe variante ale unei „piese de teatru”, un „colaj”, după ideile filosofice şi poetice ale lui Emil Cioran, cu un singur personaj – regizând, scenografiind, ea însăşi, „bucăţi”, „crâmpeie” („Emil Cioran à fragments”), folosind secvenţe muzicale din Bach şi Mozart, montare în esenţă, devenită accesibilă, în limbile franceză şi română. A călătorit prin întreaga ţară (Craiova, Sibiu, Timişoara, Iaşi, Galaţi) şi prin Franţa şi Belgia (Lyon, Montpellier, Avignon, Lille etc.), în spaţii de expunere laice şi religioase: cafenele literare, hanuri, catedrale, universităţi, cluburi.
Doamna Genoveva Preda s-a bucurat de un remarcabil, aproape popular succes, încât în 2011, la Centenarul Cioran, dumneaei a amplificat acea viziune teatrală, în Aula barocă a palatului Brukenthal; apoi la Muzeul Olteniei, unde editorul Prof. Florea Firan i-a publicat un album de fotografii şi amintiri, bilingv, despre cea care i-a născut şi vegheat pasiunea pentru Cioran, scriitoarea Irina Mavrodin: MACII, PLOAIA şi SINGURĂTĂŢILE IRINEI MAVRODIN („Scrisul Românesc”, 2014). Traducătoare de faimă a întregii opere a lui Proust, la noi, universitar, după Revoluţie, în Franţa, Irina Mavrodin a scris şi un volum de poetică a hazardului: „Mâna care scrie”, după aforismul brâncuşian, de avangardă: „mâna gândeşte şi urmează «gândurile» (scriitura) materiei”. Astfel, Genoveva Preda a putut „relaţiona”, prin Mavrodin, o ardentă pasiune „scenică”, pentru cei doi artişti români, într-o mutaţie transparent-optimistă. De această dată, reflecţia care ghidează spectacolele poetico-filosofice este preluată din „absurdul” Ionesco, cel care repeta, „automatic” – „Emil! Emil!… Tu eşti vesel şi ai scris cărţi pesimiste!… Iar eu sunt un pesimist, care a scris cărţi vesele…”.
Am primit, de curând, ambiţiosul volum-album: „DESTINUL UNUI SPECTACOL – L’HOME A FRAGMENTS: CIORAN”, în ediţie bilingvă; o istorie şi bibliografie a „pieseisale teatrale-colaj”. Din octombrie trecut, însă D-na Genoveva Preda mi-a cerut acordul de a monta în scenă „fragmente despre artă şi viaţă”, din cartea, pe care am elaborat-o în decenii: AFORISMELE ŞI TEXTELE LUI CONSTANTIN BRÂNCUŞI. Am primit această ofertă cu bucurie şi entuziasm.
Genoveva Preda nu este o recitatoare de poezie, ci un interpret complex. Şi influenţa asupra sa vine din avangarda europeană; mai clar spus, din suprarealistul Jean Cocteau şi piesele sale cu un singur personaj, în frunte cu Maşina de scris.
Deocamdată, l-am văzut pus în scenă pe Cioran: invitându-i pe cititori (acum spectatori) să depăşească „actul ratării – şi sinuciderii”! Un filosof-poet, când luminos, când modest, alteori paradoxal, spunând despre el însuşi: „Ce va rămâne, din toate epocile mele de creaţie?… Câteva pagini!… Nu fac decât să execut un ordin al inevitabilului şi fatalităţii! Fiindcă ideea de destin îmi place! Cărţile, ideile mele, au numeroase defecte!… Dar nu sunt «fabricate», nu sunt «făcute». Sunt scrieri fierbinţi!…”. Aceleaşi lucruri, despre mâna care gândeşte şi scrie, urmărind gândurile materialului le-ar fi putut adăuga sculptorul Constantin Brâncuşi, în „fragmente” ale Aforismelor şi Textelor sale. Interpretate pe scenă de populara actriţă Genoveva Preda, vor trăi şi se vor înălţa, poate, într-o altă „temperatur㔺i lumină. Evenimentele culturale, din această primăvară – ale Brandului Brâncuşi (înscrierea în patrimoniul universal UNESCO a fost oficializată, deja), vor cuprinde, la Bucureşti, Paris, şi la sculptor acasă, în Gorj – acel spectacol de sunet, poezie şi lumină al Genovevei Preda (şi), acolo, în faţa „templelor”de la Târgu Jiu.
Constantin Zărnescu
