Deşi încercat de o stranie oboseală (abia terminasem ce-a de-a XIX-a ediţie a A.N.P.S.L.B.), m-am deplasat şi la Baia-de-Fier, la insistenţele confratelui meu „geamăn” Laurian Stănchescu şi ale academicianului Gheorghe Mecu-Gorj.
În „maşina mică” a prietenului meu, inginerul Bogdan Chirimbu, l-am „amplasat” şi pe marele scriitor român contemporan, NICOLAE DRAGOŞ, a cărui erudiţie / şi modestie / m-au încântat ca întotdeauna.
E o plăcere să ai prilejul – şi să petreci câteva ore în doi cu dânsul – să te întreţii cu Nicolae Dragoş, pe care Valeriu Râpeanu de pildă îl sunase să-i zică şi lui ce se mai întâmplă cu Mitzura Arghezi şi cu Casa Mărţişor (s-au iscat nişte zvonuri că nişte „capitalişti” nemernici ar vrea s-o demoleze – n.m.). Ne-am depănat amintiri preţioase despre Nichita Stănescu, Marin Sorescu, George Manoniu, Nicolae Diaconu ş.a.
Plecaserăm şi eu / şi maestrul Dragoş / ca nişte argonauţi cam prea… aventurieri, căci habar n-aveam peste ce urma să dăm la Baia-de-Fier. Şi oarecum (vorba lui Brâncuşi) sceptici. Dar acolo, în primitorul plai/rai cu nuci şi meri rapeni de fructe, ne-a întâmpinat cu aceeaşi bunăvoinţă mecenatică savantul şi scriitorul Gheorghe Mecu-Gorj, la Casa Artelor şi la Pensiunea aferentă, în incinta căreia s-au desfăşurat lucrările primei ediţii a Festivalului concurs internaţional de poezie şi muzică pentru elevi „Baia medievală” (17-25 septembrie 2015) gândit şi dezvoltat de Laurian Stănchescu (nimeni altul decât „urmaşul” uriaşului Nichita Stănescu şi al inegalabilei Zoe Dumitrescu-Buşulenga, întrucât acest „dublu al meu”, Laurian Stănchescu, a consunat cu mine pe aceleaşi dimensiuni po(i)etice, sfârşind, noi, prin a ne gratula reciproc pentru una ori alta din izbânzi în linia întâi a Literaturii Europene.
Atmosfera s-a vădit a fi, ca şi toamna de afară, rodnică. Sosiseră cu microbuzele, autocarele, automobilele personale elevi şi profesori din Baia de Fier, Glogova, Brădiceni, Novaci, Alimpeşti, Bumbeşti Piţic, Târgu-Jiu, încât salonul de primire al Hotelului „Gheorghe Mecu-Gorj” se umpluse ochi, încât părea un stup în acţiune, căci palpita de viaţă, de emoţie, de splendoarea sărbătorii care îi celebra / îi valorifica – creativ – pe ei, cei mai tineri poeţi şi muzicieni din Gorjul rural-urban. Erau – cum altfel? – însoţiţi de „dăscăliţele” lor – toate dragi mie (căci unele îmi fuseseră studente la U. „C.B.” altele îmi sunt şi în prezent admirabile prietene de literă şi sens, de crez şi motivaţie – n.m.): Mădălina Popica, Iuliana Firu (Novaci), Daniela Golu, Rodica şi Petre Băbăligea, Ileana Cetina (Baia de Fier), Maria Ciocan – având-o cu ea şi pe primăriţa deja legendară, Elena Mosor – (Alimpeşti), Ionel Cioabă (Târgu-Jiu).
Eu însumi eram ca într-o „baie de cultură” renascentistă spirituală şi în acelaşi timp în postura – deloc de invidiat – a conferenţiarului pus brusc în situaţia de a se adresa unui asemenea public, pe de o parte fraged – pe de alta select. Tema discursului meu a constituit-o localismul creator – concept lansat de mine şi de Nicolae Diaconu, în „Literatorul” lui Marin Sorescu (care mi-a găzduit un „serial” despre principalii scriitori gorjeni şi un poem pacifist – n.m.).
Nicolae Dragoş, Laurian Stănchescu au avut, de asemenea, discursuri care au reliefat importanţa manifestării, căci se adresau unor minţi extrem de receptive, înnoitoare, însetate de cunoaştere. Nu, nu era o iluzie a celor doi scriitori gorjeni, ci o certitudine. Elevii (vreo câteva zeci) fremătau, se vedeau absorbiţi într-un climat pedagogic alternativ (ca educaţie, instrucţie, construcţie, cogniţie etc.) permisiv/emulativ.
Din Serbia, veniseră, ca emisari emblematici, un poet reprezentativ al patriei sale transdunărene Dragoljub Firulovici (poet şi cântăreţ de muzică populară sârbească şi românească) care a dat glas, unul tunător, de adevărat bărbat, unor melodii precum: „Mărie, Mărie” şi „Lume, lume”, şi muzicianul-compozitor de muzică de film şi jazz, Boian Ciukici. Miron Manega a prezentat un film – spectacol – interviu cu şi din Mihai Eminescu (din opera lui publicistică): „Aceşti netrebnici care ne conduc”, comentat, la obiect, de Nicolae Dragoş, Ion Popescu-Brădiceni, Laurian Strănchescu, Gheorghe Mecu-Gorj, Elena Mosor, Mădălina Popica, incitaţi de-o „provocare” fermă şi o scenografie pe măsură, care îmbunătăţită pe parcurs ar putea genera o „piesă de teatru de mare efect… „(anti)politic”, combatant, revoluţionar, într-un context actual decăzut, imoral, putred, calp ş.a.m.d.
Polivalentul scriitor Miron Manga a lansat simultan trei titluri: „Aceşti netrebnici care ne conduc” (Interviu cu Mihai Eminescu. Piesă de teatru într-un act şi 4 scene; ed. Nico, Târgu-Jiu, 2013 (editor Nicolae Băciuţ)); „7 rostiri”, ed. Pim, Iaşi, 2015; „Inscripţii pe poarta infernului. Erezii în formă fixă”, ed. Pim, Iaşi, 2015. Gheorghe Mecu-Gorj a lansat volumul de versuri „Sub domnia iubirii” (Princeps Multimedia, Iaşi, 2015), Dragoljub Firulovic: „Fiul îngerului” (în româneşte de Adam Puslojici şi Răzvan Voncu), ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2014; Silviu D. Popescu: romanul „Dorinţa” (ed. Napoca Star, Cluj, 2015), Ion Trancău: monografia „Ion Popescu-Brădiceni: Un scriitor transmodernist” (ed. Limes, Cluj-Floreşti, 2014); iar Constantin Toni Dârţu: masivul volum „Personalităţi române şi faptele lor 1950-2015” (62), editat sub îndrumarea Mariei Magdalena Ballantyne (Anglia), unde eu însumi fusesem publicat cu eseul critic „O introducere în poezia lui Gheorghe Mecu”, (pp. 450-452); scos la editura StudIS (Iaşi, 2015).
Academicianul Gheorghe Mecu-Gorj şi profesorul Ionel Cioabă au acordat în încheierea ineditei acţiuni diplome deopotrivă elevilor merituoşi şi personalităţilor aflate în prim-planul Festivalului concurs „Baia Medievală”, girat de Gheorghe Mecu, tatăl şi de fiu, conf. univ. dr. Dragoş Gabriel Mecu, preşedintele Asociaţiei cultural ştiinţifice „Gheorghe Mecu”.
În ceea ce mă priveşte eu am prezentat audienţilor patru reviste: „Serile la Brădiceni”, „Antemeridian/Postmeridian”, „Caietele Columna” şi „Confesiuni” şi două dilogii: una poetică: „Tranşee de cristal” şi „Fluturi pe frezii” şi alta romanescă: „Ostrakon (I+II)”.
Ion Popescu-Brădiceni
