De aproape 150 de ani, problema câinilor fără stăpân n-a fost rezolvată. Şi încă îşi mai aşteaptă izbăvirea. Parlamentul României a promovat o lege, abia după patru ani de amânări, care ar permite eutanasierea câinilor vagabonzi ce nu sunt revendicaţi de vreun stăpân în termen de 30 de zile.
Cuvintele din motto-ul ales astăzi sunt preluate dintr-un articol semnat la 26 noiembrie 1876, de însuşi Mihai Eminescu în „Curierul de Iaşi”. La Târgu Jiu, încă de acum vreo trei ani, primarul municipiului Târgu Jiu, Florin Cârciumaru, dorea o rezolvare legală. Primarul General al Bucureştilor, Sorin Oprescu, nu are încredere nici acum că legea va fi promulgată şi a iniţiat un proiect de hotărâre pentru Consiliul General al Capitalei ca să pună capăt necazurilor. Oricum, legea actuală le dă dreptul fiecărui câine comunitar la 400 de lei lunar. În condiţiile în care săracii şi copiii străzilor nu beneficiază de atâţia bani. Cu ani în urmă, ba Brigitte Bardot, ba Tribunul Corneliu Vadim Tudor luptau pentru o viaţă mai bună a câinilor fără stăpân. Ce ne facem cu oamenii, cu acei puţini ce ajung la cantina săracilor şi cu numeroşii oameni ce mor pe străzi. De frig, de foame şi de lipsa asistenţei sociale. Acum, când Guvernul Boc a introdus o lege aspră a asistenţei sociale, ar fi culmea să ne mai facem griji pentru câinii fără stăpân. Viaţă de câine au acum, în anii regimului băsesciano-boc-ist, cei mai mulţi dintre români. Culmea este că oamenii creştini-ortodocşi au, conform cărţilor sfinte, datoria să-L iubească pe Dumnezeu şi să-şi iubească aproapele. Să ai milă faţă de aproapele tău, să-i dai să mănânce şi să-i dai ajutor este creştineşte. Obligaţii faţă de câinii vagabonzi nu are nimeni. Fiecare să ţină atâţia câini câţi poate. Nu mai mulţi ! Nicăieri, în cărţile sfinte, nu se aminteşte despre iubirea faţă de animale. Să ai compasiune da ! Tribulaţiile lui Corneliu Vadim Tudor şi vremea campaniilor lui Brigitte Bardot au trecut. Este o criză economică şi socială mondială, iar timpurile câinilor cu covrig în coadă au trecut. Sunt cunoscute cazurile când bisericile în care a intrat un animal, animăluţ – indiferent că e câine, căţel sau cal – acestea se cer resfinţite. Nimeni nu spune să nu-i dai unui câine să înfulece ceva, dar prin scripturi se vorbeşte de firimituri. Nu de bucata ta de pâine. Zicala cunoscută: „Din bucata mea de pâine am hrănit un om şi-un câine. Câinele mă recunoaşte, omul nu mă mai cunoaşte” sunt total depăşite. Ori crede unii, portocaliii în special, că politicile de dreapta sunt câştigătoare. Că se înşeală, se vor convinge abia după alegerile din 2012. Măsurile de austeritate au condus şi conduc totdeauna la dictaturi. Iar românii nu mai vor aşa ceva !
Ion Predoşanu
