Epigrama sau «poezia scurtă» a însoţit clipele de răgaz ale creatorilor lirici, ca mărturie a unei reflecţii care stârneşte râsul, ca refulare încărcată de atitudini etice, pentru îndreptarea comportamentului social al semenilor noştri. O astfel de creaţie literară a ţinut locul unei etici, din antichitate până astăzi, dar ne atrage şi acum pentru o lectură cu satisfacţie.
Agreând epigramiştii, am descoperit recent o carte intitulată «Antologie de epigrame», Editura «Atec», Focşani, 2016, foarte interesantă, mai ales pentru faptul că a reţinut un grupaj de astfel de creaţii semnate de un gorjean de-al nostru, care împlineşte un număr de ani ai înţelepciunii, profesorul Vasile Gogonea, sociolog, poet de înaltă ţinută literară şi colaborator de bază la «Gorjeanul» din Târgu-Jiu, unde publică permanent adevărate «lecţii de viaţă» şi reflecţii privind fapte educative şi religioase.
Născut la 8 august 1947, la Răşina – Ţicleni, va sărbători în Gorj, o vârstă a succeselor împlinite. Îi aducem un omagiu pentru poezia sa tânără şi îi urăm ani mulţi, alături de familia sa. A publicat, începând din 1968, poezii şi articole, studii şi analize literare, ştiinţifice şi de cultură. Să nu uităm cărţile sale, mai ales volumele de poezii «Dorul de stele», Editura «Spicon», 1993, «Dulce blestem destinul», Editura «Scrisul Românesc», 2005 şi celelalte tipărituri ştiinţifice şi de cultură.
Între epigramele din antologia Editurii «Atec», semnate de 39 de autori din toată ţara, se află o selecţie de douăzeci de catrene aparţinând poetului Vasile Gogonea.
Definiţia epigramei, în concepţia autorului gorjean este exprimată cu claritate în două dintre acestea: “Azi am să vă zic de toate / Câte sunt, bune şi rele, / Dar, e trist că se mai poate / Cele bune… să se spele’!” şi “Păstrez ca să spun la anul / Câte sunt rele şi bune, / Că se-ntâmplă cu toptanul / Cele rele… să se-adune!”. Critică, desigur, faptele rele, cum ar fi fuga de muncă: “Prea se dă mereu că poate / Face orice lucru-i spui, / Dar, dacă îl pui la toate, / Doar, la muncă să nu-l pui!”, sau furtul: “«Vânătorii de himere» / I-a-ncercat gândul de-a scrie / Şi-au ajuns, prin graţiere, / Scriitori la puşcărie!”. Nu i-a uitat nici pe parlamentari: “Strigă bietul «sus» şi tare / Că vrea la parlamentare / Şi chiar la «centru» insistă / Să fie primul pe listă!” Îi încântă pe medici: “Doctorul a prins momentul, / Dând reţeta unei dame, / Să-i prescrie tratamentul / Doar cu două epigrame!”. Reprezentanţi ai justiţiei, îşi găsesc săgeata lor, ca în versurile: “Avocatul cu pricina, racolează, cât se poate / Fetişcane divorţate şi celibatari destui, / Însă, fără să clipească, doar o clipă se socoate / Că în ultimă … instanţă, importantă-i punga lui!”. Pe unii negustori îi biciuieşte pentru comportamentul lor: “Încărcat cu daruri scumpe ca măgarul din poveste, / A venit în mare grabă, şi-a plecat cum a venit, / Căutând să amăgească la copile şi neveste, / Cu promisiuni deşarte, negustorul… parvenit!”. Între alte fapte criticate sunt de amintit, chiar şi unele metehne preoţeşti, ca în epigrama: “Preot cu viaţă curată / Multă lume a uimit, / Până prinse-o divorţată / Când veni la spovedit!”. În finalul grupajului de epigrame, autorul încheie: “Din «povestea vorbii» mele / Consecinţe multe nu-s / Pentru că din toate cele / A rămas… ce nu s-a spus!”. Îi urăm lui Vasile Gogonea, la împlinirea vârstei de 70 de ani (8 august), viaţă lungă, cu sănătate şi fericire!
Un prieten, prof. dr. ION MOCIOI
