EMINESCU și «românismul» în spirit romantic!

1071

La 15 ianuarie sărbătorim în fiecare an Ziua Culturii Naționale, zi care coincide într-o actualizare conștientă și profundă cu nașterea «poetului nepereche» al neamului românesc, de aceea, credem că nu există român care să nu fi simțit geniul unui popor sintetizat într-o floare a culturii naționale, ca o mireasmă care se menține cu timp și fără timp, iar în această zi suntem datori să cinstim memoria lui Mihai Eminescu, ducând mai departe românismul său autentic, fiecare în colțul său de lume căruia i se circumscrie ca persoană și ca personalitate. E firesc însuși faptul ca întreaga lume să guste din dulceața tradițiilor, creațiilor și spiritualității românești, într-un cuvânt, din cultura noastră națională. Cum bine se desprinde chiar din scrierile eminesciene, românismul ar însemna dragoste de neam şi ţară, dar și preţuirea istoriei, a trecutului dominat de legendari voievozi ca Mircea, Ştefan, Vlad, recunoaşterea şi propagarea vechimii neamului nostru, neomiţând componenta dacică, păstrarea nealterată a limbii naţionale, respectarea, şi nu profanarea tradiţiilor, obiceiurilor, valorificarea folclorului în literatura cultă, sublinierea vechimii şi a priorităţii noastre pe meleagurile de nord şi sud-dunărene şi al dreptului internațional, al autonomiei politice din Transilvania, a Bucovinei şi Basarabiei, această din urmă provincie românească fiind considerată de către poet ca iremediabil pierdută (??!!), pentru a înțelege mai bine destinul ingrat al românilor din regiunile oprimate, solidaritatea cu ei, susţinerea cauzei acestora.

„Ceea ce-i injust nu devine just prin aceea că-i naţional, ceea ce-i urât, nu devine frumos prin aceea că-i naţional, ceea ce-i rău, nu devine bun prin aceea că-i naţional”!
Spirit al antitezelor ample, Eminescu nutreşte sentimente nobile pentru popor, pentru ţărănimea damnată, când spune că suntem un popor de ţărani, o nație umilită, alături de ostilitatea dirijată a celor care insultă, încă, românimea! În sfera românismului trebuie avută în vedere preocuparea constantă a Marelui Eminescu de a se făuri real, nu fictiv, o cultură şi o civilizaţie românească, mai ales că îl revoltau spoiala de cultură românească, dezinteresul autorităţilor, galopantul proces de imitaţie a Occidentului, deturnarea destinaţiei fondurilor băneşti repartizate culturii! Eminescu a cultivat un spirit al românismului, subliniind dimensiunea naţională şi internaţională a acestui concept fundamental, chiar dacă unii compatrioți nu i-au asimilat ideile şi nu au mers pe calea românismului curat eminescian. Geniul lui Eminescu se regăsește și în faptul că Poetul pune la punct aberaţiile naţionaliste, precizând că „ceea ce-i injust nu devine just prin aceea că-i naţional, ceea ce-i urât, nu devine frumos prin aceea că-i naţional, ceea ce-i rău, nu devine bun prin aceea că-i naţional” (sic!!), tocmai pentru a se avea în vedere că noi suntem atât de vechi în acest spațiu carpato-danubiano-pontic, iar în acest sens, ar trebui să fim un exemplu de urmat pentru omenire! Eminescu a dat culturii române cele mai frumoase pagini despre trecutul ei, cum este viziunea sa dacologică din «Memento mori» sau minunata piesă de teatru «Decebal, poema fără egal «Rugăciunea unui dac» şi alte capodopere literare! Întotdeauna trebuie să ţinem seama de ceea ce spunea Eminescu şi anume, că trebuie să fim naţionali în marginile adevărului, altfel cădem în extremism, în acel naţionalism nefast, care se îndepărtează de axa lumii, pe care tot Eminescu a fixat-o în această triadă, despre care putem vorbi mereu: Dumnezeu = Eu = Naţiunea. În esență, Dumnezeirea este echivalentă cu Identitatea, cu E-ul universal, şi cu Patria, iar aceasta este triada românismului, deci, atuul pe care nu îl au naţionaliştii! Eminescu credea în Dumnezeu şi în Predanie, adică în tradiţie, în credinţa simplă, ortodoxă, de aceea, de ziua lui Eminescu, e bine să ne facem mereu bilanţul, ca să ne cunoaştem mai bine, dacă ne evaluăm corect în raport cu Eminescu, dacă păstrăm măsura, dacă vor fi români în marginile adevărului și dacă prețuim așa cum se cuvine «românismul» în spirit romantic!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here