Elevul-sergent EROU, GRIGORE CAȘOTĂ – (75 de ani de la încrâncenatele lupte de la Păuliș)

415

S-a născut la Bălănești în anul 1924. Școala a făcut-o în comuna natală. Crescuse într-o familie de oameni modești cu puține posibilități materiale. Copilăria i-a fost încântată de bucuriile sărbătorilor creștinești de peste an, horele, nunțile, cositul fânului și culesul viilor.Avea 19 ani și ceva, când a primit ordin de încorporare și trimis la Școala Militară de la Radna, județul Arad. Pregătirile de luptă le-a făcut pe dealurile de la Lipova, Radna, Păuliș și pe câmpiile Mureșului. În noaptea de 23-24 august 1944 s-a dat alarma. Pe platoul școlii au fost informați despre evenimentul întoarcerii armelor împotriva hitleriștilor și hortiștilor. În dimineața zilei de 26 august, la Școala Radna detașamentul a primit muniția de război. Trupele hortiste, divizia I blindată Budapesta întărită cu alte divizii au trecut frontiera de apus a Țării și atacau pe direcția Arad-Păuliș cu intenția de a pătrunde rapid în inima Ardealului. În situația aceea de extremă necesitate și urgență intervenită, Școala Militară de la Radna a fost tranformată în formațiune militară operativă sub denumirea ,,Detașamentul Păuliș”, cu misiunea de a apăra cu orice preț defileul Mureșului în fața agresorilor. ,,Pe aici nu se trece!” Zilele de 14-15 septembrie 1944 aveau să fie decisive. Compania a 6-a, din care făcea parte elevul CAȘOTĂ Gr. Grigore a dus greul luptelor în fața puhoiului inamic de peste zece ori mai numeros și mai bine înarmat decât apărătorii. În aceste zile hotărâtoare viteaza companie jertfește pe altarul patriei 12 luptători meniți să slujească pentru vecie hotarul statornicit de istorie și de Marea Unire din 1918 a tuturor ținuturilor românești.Redăm două fragmente din cartea ,,Detașamentul Păuliș”-autor general maior (r) Alexandru Petrescu din care reiese eroismul și dragostea de țară a EROULUI GRIGORE Gr. CAȘOTĂ:
,,… La căderea întunericului m-am hotărât să trec pentru ultima dată, înainte de începerea luptei, pe la ostașii de pe linia întâia a poziției noastre. Am pornit spre poziție după ora 20. Înaintam cu farurile stinse, în noaptea răcoroasă. Am ajuns la cantonul și Halta Păuliș, am traversat calea ferată și după aproape un kilometru de drum am oprit la pod. Cobor din mașină și o iau înspre dreapta șoselei. Din loc în loc abia distingeam multe mogâldețe negre. Erau adăposturile individuale ocupate de elevi. Înaintând pe linia acestor ,,fragmente de tranșee” întâlnesc pe căpitanul Ion Fătu, comandantul companiei 6. Trimitea o patrulă de cercetare. Comandant al acestei patrule era elevul sergent Grigore Cașotă.
-De unde ești elev? am întrebat eu.
-Din Bălănești, Gorj, pe Amaradia, domnule colonel.
-Ce misiune ai?
-Să cercetez terenul din fața poziției noastre.
-Ce consemn ai?
-Dacă mă întâlnesc cu inamicul și e superior ca forță, evit lupta…Culeg numai informații.
-Dacă dai, să zicem peste un pândar dușman?, am continuat eu cu întrebările.
-Îl prind viu și mă înapoiez cu o ,,limbă” în dispozitivul nostru, așa cum mi-a ordonat domnul căpitan.
-Da, ai dreptate, ,,limba” este cea mai bună informație. Bine, Cașotă, poți pleca!”
,,…Cele două mitraliere ale grupei au fost instalate în dreapta și în stânga podului, în fața șanțului antitanc.
Celelalte mitraliere din același pluton au fost amplasate pe șanțul antitanc, la o depărtare de 150 m de pod, în scopul de a flanca terenul din fața podului, către inamic, care era considerat ca punctul cel mai important al apărării.
…Se iviră tancurile. Au pornit la atac. Când tancurile au ajuns la o sută de metri, mitralierii au deschis focul. La un moment dat apărură grupuri numeroase de infanteriști dușmani, cu căști negre pe cap. Erau desanții de pe tancuri, care părăsiseră mașinile de oțel neutralizate de focul punct continuu al mitralierelor, și începuseră să ne atace.
Una dintre mitralierele de la pod, cea din dreapta, comandată de Ecovescu, începu să secere valurile de atacatori care erau gata să asalteze și să pătrundă în poziție.
Cealaltă mitralieră, din stânga podului, (a lui Cașotă) trăgea asupra tancurilor, împreună cu tunarii.Mitraliera lui Ecovescu trăgea. Fasciștii cădeau cu zecile. Cei care scăpau teferi continuau asaltul. Ajungând la șanțul antitanc, încercând să coboare și să-l treacă, se prăbușeau în apă, loviți necruțător de focul celor două mitraliere ce nu conteneau. În toiul acestei încleștări încrâncenate trăgătorul mitralier din stânga podului, neînfricatul elev-sergent CAȘOTĂ GRIGORE, căzu răpus de schijele unui proiectil tras de pe un tanc. Asemenea eroilor de la Mărășești ,,Pe aici nu se trece!” dădea elevilor de la Păuliș tărie și îndemn.” După încetarea luptei și retragerea inamicului, colonelul (r) Ionescu Vasile din Vădeni, supraviețuitor al crâncenelor lupte de la Păuliș ne spunea cu câțiva ani în urmă:
,,În încrâncenarea luptelor din 14 septembrie 1944, a căzut eroic mitralierul elev-sergent CAȘOTĂ GRIGORE din Bălănești. Era Ziua Sfintei Cruci. După încetarea luptei l-am cărat în spinare de pe poziție și l-am dus în școală pentru a fi îngropat. Capela și lopețica de făcut groapa de apărare le-am depus la Muzeul Școlii Militare unde se mai păstrează și astăzi.
Dumnezeu să-l odihnească în pace și veșnică să-i fie pomenirea! Alături de cetele de îngeri să fie păzitorul neamului românesc!”
Grigore Haidău

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here